Florin Chilian - Aproape că am învins!

Falsul şi uzul de fals prin care Ministerul Culturii şi Cultelor îşi realizează programele de achiziţii publice, violarea bestială a cadrului legal, a normelor, regulamentelor şi legislaţiei specifice domeniului financiar-contabil, minciunile sfruntate pentru salvarea unui mandat fatidic domeniului culturii scrise din România, în special, au dat mintea de pe urmă liberalilor, astfel încât candidatura compozitorului a cărui muzică a dinamitat gustul consumatorilor din cluburi şi discoteci, conform banilor încasaţi pe drepturi de autor de către Iorgulescu, a fost respinsă în numai puţin de trei filiale: Sibiu, unde dorea să spună locuitorilor acelui oraş cât bine a făcut el localităţii prin derularea programului Sibiu 2007 – Capitala Culturală Europeană, omiţând fireşte să explice că dumnealui doar a semnat către care firme să plece banii alocaţi acestui program şi cheltuiţi de MCC în condiţii ilegale, după cum argumentez într-o Sesizare adresată Curţii de Conturi a României; Iaşi, unde l-ar fi susţinut Varujan Vozganian, prietenul său de ideologie de dreapta (UFD), după unele surse chiar fascistă şi, în ultimul moment, Călăraşi, pe motivul că oamenii de acolo nu sunt tocmai informaţi despre prestigiul său de papagal, care repetă la începutul fiecărui an bugetar cum va face el un mall cultural la Sala Palatului, cum va construi noul sediu al Bibliotecii Naţionale a României, de pe fostul boulevard al Victoriei Socialismului, cum va restaura Palatul Culturii din Iaşi sau cum va căuta prin crânguri şi prin lacuri statuia lui Carol I, făcută de Mestrovici, despre care şi cel din urmă prost din cultura română ştie că a fost distrusă de comunişti, existând şi câteva relatări în acest sens. Dar Iorgulescu este cea mai jalnică imagine a ridicolului unei guvernări indolente faţă de bunul simţ comun. După repetate minciuni, la final de mandat, Adrian Iorgulescu nu a reuşit să pună la Sala Palatului nici măcar o priză sau o aplică specifică unui mall cultural. În schimb, Curtea de Conturi a trebuit să constate prejudicii la programul Sibiu 2007 – Capitală Culturală Europeană, achiziţii publice de zeci de miliarde făcute chiar cu firma înfiinţată de el, repet, prin fals şi uz de fals, burse de călătorie în străinătate de mii de euro date de MCC, fără nici un fel de selecţie făcută de comisiile de specialitate, celor două neveste Liliana Iorgulescu şi Mihaela Vosganian… Toate acestea şi multe altele au fost înaintate déjà de către Curtea de Conturi Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în cadrul unui dosar penal existent la DNA, nr. 279 din 2007.
În plus, se spune prin unele cercuri de la CNSAS că pentru Adrian Iorgulescu ar fi iminentă celebritatea de colaborator al Securităţii Române, organizaţie criminală. Poate de aici şi înlocuirea Monei Muscă cu persoana potrivită… Adrian Iorgulescu=Turnător? Pe bani sau din convingere şi elan antiimperialiste?
Toate aceste drame ale culturii române nu ar fi fost posibile fără complicitatea repetată a Curţii de Conturi, cel puţin anii 2006 şi 2007, când, în urma a tot felul de “prelucrări orale”, sintagmă procedurală, constatările echiplelor de control ori nu se făceau, ori erau valorificate doar ca “indicii de prejudiciu”... Trimiterea la DNA a dosarelor a fost făcută în urma unor presiuni legale, cu precădere de natură mediatică, despre care aş putea vorbi pe câteva pagini… Valeţii ministerului inculturii şi cutrelor au fost chiar angajaţi ai Curţii de Conturi: celebrul şi mereu actualul director Gheorghe Lazăr, consilierul liberal Ionel Ştefan şi adjunctul Curţii Anghel Iordan, ultimii doi fiind respinşi de curând, adică nu li s-au prelungit mandatele, de către noua conducerea a Curţii de Conturi, reprezentată de persoana domnului Nicolae Văcăroiu, de la care avem alte aşteptări, în comparaţie cu predecesorii săi…
Coincidenţă sau nu, urmare a memoriului trimis de mine Directorului Serviciului Român de Informaţii (SRI), domnul George Cristian Maior, CREDIDAM-ul (Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi) a început subit să facă plăţi către artişti în valoare de zeci de milioane de lei asa cum ar fi fost firesc să fie încă de la început. Amintesc că CREDIDAM a avut într-un an colectări de 5 miliarde de lei iar ‘’cheltuielile de regie’’ din acel an s-au ridicat la ceva mai mult de 4 miliarde şi jumătate de lei, restul revenind artiştilor…
Reamintesc mai jos acest memoriu alături de promisiunea fermă de a asculta în continuare de povaţa d.nului încă ministru Iorgulescu, aceea de a bate la alte uşi decât cele ale MCC pentru apărarea drepturilor artiştilor din România.
Deşi ştiu că încă ministrul are mari probleme cu satisfacţia sper că uşile DNA la care am bătut déjà în favoarea dânsului îi mai alină depresia pricinuită de lipsa de effect a presiunilor la care am fost supus alături de Marius Marian Şolea-consilier în MCC şi George Mihalcea-realizator TV, de către slugile acestuia din poliţie, procuratură şi justiţie.
Numai decenţa şi simţul măsurii mă fac să nu spun că îmi doresc pentru noi, cei trei semnatari ai sesizării înaintate către DNA, să nu avem soarta tragică acelor care au fost implicaţi în afacerea aurului dacic, transformat în brăţări, recuperate apoi şi plătite din bani publici prin priceperea unei întregi filiere, care a răspuns comenzilor MCC, adică ale lui Adrian Iorgulescu. Mai mult de jumătate dintre cei 15 inculpaţi fără importanţă ’’cercetaţi’’ în acest dosar au murit subit de ’’moarte naturală’’ incepind cu Sorin Popa, bijutierul din Călan, decedat în mod suspect în timpul anchetei autorităţilor, omul de la care a pornit acest caz.
Achiziţiile publice făcute de către MCC, prin firma îmfiinţată chiar de Adrian Iorgulescu, fac dovada unor încălcări de lege cu mult mai grave decât cazul aurului dacic transformat în brăţări. La fel, filiera prin care banii publici sânt cheltuiti ilegal este compusă din Ministerul de Finanţe care alocă banii, primul ministru al României, Ministerul Afacerilor Externe, plus cel putin un serviciu, implicat procedural atunci cind se trimite corespondenţă (pachete) diplomatică (e) în numele României.
În consecinţă, îmi doresc şi le doresc cosemnatarilor Marius Marian Şolea-consilier în MCC şi George Mihalcea-realizator TV, viaţă lungă, lipsită de ’’accidente’’ şi decese din cauze ’’naturale’’.


Florin Chilian,
30 octombrie 2008