HBO Romania prezinta Frida

În urma unui accident sinistru de maşină, Frida Kahlo e condamnată să poarte un corset medical şi-şi varsă durerea în pictură. Celebrul artist mexican Diego Rivera îi devine mai întâi mentor şi apoi iubit. O relaţie zbuciumată, pentru că Rivera e un afemeiat notoriu. După ce îşi surprinde soţul că o înşeală cu propria-i soră, Frida începe să-şi exploreze libertatea şi bi-sexualitatea. În vreme ce Madonna încă mai suferă că n-a fost aleasă să interpreteze chiar ea rolul faimoasei pictoriţe mexicane, Salma Hayek se poate lăuda cu o nominalizare la Oscar care a venit sa confirme ca este o actriţă de exceptie. Salma, care sfârâie pe ecran, emanând senzualitate - în ciuda naturaleţii aparent atât de necosmetizată - e motorul intern al acestui film flamboaiant, pictat în tuşe psihedelice.
Cele mai multe filme despre viaţa artiştilor faimosi nu reuşesc să descrie ce anume le alimentează creativitatea. Dar producătoarea şi starul Salma Hayek, împreună cu regizoarea Julie Taymor, de formaţie artist plastic, infuzează “Frida” cu un stil vizual unic, splendid de bogat, liber şi viu dar, mai ales, inerent picturilor personajului principal şi, în acest proces, inventează o operă maestră în sine. Filmul e o experienţă cinematografică hipnotică şi vibrantă despre existenţa turmentată a celebrei pictoriţe mexicane care surprinde esenţa creaţiei lui Kahlo.
Taymor e foarte sugestivă şi în a ne arăta cât de seducător era Rivera. Molina e pur şi simplu magnetic, reuşind ceva aproape imposibil – să transpună pe ecran sex appeal-ul unui personaj legendar.

“Salma a jucat cu patimă şi pentru Frida a purtat un machiaj atât de sofisticat, şi totodată impecabil realizat, încât prin ea mai înainte de toate, la a 75-a ediţie a Oscarurilor, filmul a luat premiul pentru make-up, cum se spune mai snob, iar ea a devenit imaginea unei mărci de prestigiu de farduri, ca pentru vedete, dar la îndemâna femeilor de pretutindeni, inclusiv din România, idealul combinaţiei dintre conţinut şi splendoarea ambalajului : AVON. Un nume care te face să-ţi aminteşti de râul pe malul căruia s-a născut Shakespeare, iar marea mică tragediană Hayek îţi dă impresia a fi desprinsă dintr-o dramă a bardului britanic.

Muzica n-a trecut nici ea neobservată şi nerăsplătită, semnată fiind de Elliot Goldenthal şi probabil că mignona cu prezenţă vulcanică, una dintre cele mai elegante femei din lume, şi-ar fi adjudecat şi distincţia supremă, dacă în acelaşi an (ghinion, dar ce încântare pentru public, două premiere atât de reuşite simultan şi nominalizate; avantaj Nicole Kidman în Virginia Woolf din “”Orele” ). Şi tot la HBO se poate vedea temeinic. Norocul spectatorului, pentru că e mai mult decât televiziune, adică la tine acasă, poţi analiza toate subtilităţile unui scenariu cu atâtea meandre tocmai pentru că îl poţi vedea după pofta inimii şi nu doar o dată, la cine ştie ce oră imposibilă.

Frida mai avea mereu ceva de adăugat: ”.

Irina Margareta Nistor (despre Frida)