JEAN AL. STERIADI (1880 – 1956). LITOGRAFII

Opera de litograf a lui Jean Al. Steriadi a fost mai puţin studiată sau prezentată special ca un capitol aparte al creaţiei sale. Prezenta expoziţie oferă publicului o selecţie de 38 dintre cele circa 45 de litografii realizate de artist în perioada 1918-1955. Lucrările aparţin exclusiv patrimoniului Cabinetului de Desene şi Gravuri şi provin în mare parte din fondurile fostului Muzeu Toma Stelian, din donaţii şi achiziţii.

Preşedinte al Societăţii „Tinerimea Artistică”, director al Muzeului Kalinderu, profesor de pictură, desen şi gravură, membru de onoare al Academiei R. P. Române, Jean Al. Steriadi a fost o personalitate marcantă a primei jumătăţi a secolului al XX-lea. Consacrat pictor, dar mai ales desenator, Steriadi a experimentat şi tehnicile de imprimare, pe care le-a studiat la München în perioada anilor 1901-1903, cu precădere litografia.

Inventată la 1798 de germanul Alois Senefelder, litografia este o metodă de multiplicare bazată pe nonaderenţa dintre apă şi grăsimi. Datorită posibilităţii lucrului direct pe piatră (tuş, creion sau cretă litografică), această tehnică avea avantajul expresiei directe şi rapide, fiind de altfel potrivită temperamentului sincer şi vulcanic al artistului. Mare admirator al lui Nicolae Grigorescu, Jean Al. Steriadi a continuat tradiţia figurării tipurilor pitoreşti de evrei pe care îi prezintă în diferite atitudini meditative (” Cap de evreu bătrân”, „Evreu moţăind pe o scară”, „Evreu cu umbrelă”).

Vocaţia de portretist a lui Steriadi se afirmă şi în litografie unde realizează memorabile portrete de poeţi sau pictori români („Portretul poetului Alexandru Macedonski”, „Portretul poetului Alexandru Vlahuţă”, „Portretul lui Ştefan Luchian, bolnav în 1912”, „Portertul pictorului Pallady desenând”), oameni de cultură (“Istoricul Gheorghe Brătianu”, “Profesorul G.Oprescu”, „Dr. Mihai Ciucă în laborator”, „Colecţionarul K. Zambaccian citind”), sau ale unor persoane apropiate (“La patru mâini”, „Portretul mamei mele”) etc.

Steriadi a fost unul dintre primii artisţi care au sesizat farmecul Balcicului. Litografiile inspirate de micul orăşel oriental de la ţărmul Mării Negre se remarcă prin efectele de lumină obţinute prin folosirea rafinată a valorilor estompate. („Osman”, „Turci bătrâni într-o cafenea la Balcic”, „Ulicioară la Balcic”, „Cafenea la Balcic”, „Verandă la Balcic”).