Parcul eolian al fabricii de ciment Lafarge din Tétouan, Maroc, a fost înregistrat la Consiliul Executiv pentru CDM (Mecanism de dezvoltare curată)

Protocolul de la Kyoto din 1997 a stabilit pentru ţările industrializate obiective precis cuantificate pentru limitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră: o reducere de 5,2% comparativ cu nivelul de emisii din 1990 în perioada 2008-2012. Protocolul a introdus trei mecanisme de flexibilitate:
- mecanismul pentru o dezvoltare curată (CDM);
- mecanismul de implementare comună (JI), echivalent cu CDM însă aplicat în special în cazul ţărilor în curs de dezvoltare (cum sunt ţările în tranziţie din Europa de Est şi Rusia);
- comerţul internaţional cu drepturi de emisii (ET).

Aceste mecanisme trebuie să ajute ţările industrializate să îşi îndeplinească angajamentele cifrate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi să sprijine ţările în curs de dezvoltare să se conformeze principiilor dezvoltării durabile.

Înregistrarea parcului eolian reprezintă ultima etapă a procesului CDM. Proiectul va genera credite de carbon după certificarea reducerilor de emisii constatate după cel puţin un an de funcţionare.

Cele 12 turbine eoliene au fost date în funcţiune la data de 20 mai 2005. Având o putere individuală de 850 KW, aceste turbine au în total o putere de 10 megawaţi (conform limitei stabilite de legislaţia marocană din domeniul alimentării private cu electricitate). Aceste turbine au fost instalate pe amplasamentul fabricii de ciment din Tétouan, care este expusă în mod deosebit forţei eoliene. Într-adevăr, viteza medie a vântului este peste 9 m/s, în condiţiile în care vitezele de 7-8 m/s la nivel mondial sunt considerate ca reprezentând un potenţial ridicat pentru realizarea unui parc eolian.

Înainte de a fi ridicate, eolienele au făcut obiectul unui plan de implementare foarte bine documentat. Lafarge a propus riveranilor care nu cunoşteau sistemul eolian să viziteze un alt parc eolian din nordul Marocului pentru a putea constata singuri efectul vizual şi impactul sonor foarte slab. Odată ce riveranii au primit toate asigurările necesare, Lafarge a luat în considerare şi coridoarele folosite de păsările migratoare. În cele din urmă, aceste eoliene, foarte bine integrate în peisaj, se află pe vârful unei coline, la o distanţă de 250 de metri de primele locuinţe (în timp ce norma franceză prevede o distanţă de 80 de metri). Acest parc are un cost estimat la aproximativ 10 milioane de euro.

În timpul perioadelor de întreţinere a uzinei, eventualele surplusuri de electricitate generate de eoliene vor fi revândute Oficiului Naţional al Electricităţii, în baza unui contract de cumpărare încheiat în acest sens.

Acest parc eolian contribuie la limitarea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (- 30 000 tone/an). Beneficiul anual pentru planetă este echivalentul plantării unui număr de 2.000.000 de copaci.

Conform politicii de dezvoltare durabilă asumate în mod voluntar, Lafarge implementează diferite soluţii de obţinere a energiei reciclabile, în funcţie de resursele disponibile la nivel local: coji de orez în Filipine, coji de cafea în Uganda.

Grupul are în derulare două alte proiecte CDM:
-Un proiect în Malaiezia, unde se utilizează coji de nuci de palmier de ulei ca şi combustibili alternativi;
-Un proiect în Brazilia în care resursa naturală neregenerabilă (calcarul) este înlocuită cu reziduuri industriale care pot fi incorporate în procesul de fabricare a cimentului.