Lansare "Jurnal de Pribegie - Eugen Stefanescu"

Eugen Ștefanescu s-a nascut la Bralad, pe 2 februarie 1925, intr-o familie de invațatori, tatal Ion și mama Virginia. La scurt timp dupa nașterea sa, familia Ștefanescu s-a stabilit in localitatea Nicolae Balcescu, județul Constanța, Dobrogea avnd la inceputul secolului trecut o nevoie acuta de invațatori.Se inscrie la Școala primara din comuna Nicolae Balcescu, apoi urmeaza secția umana a Liceului Mircea cel Batran din Constanța, unde il cunoaște pe George Cușa, care-i va deveni cel mai bun prieten timp de aproape 70 de ani.In octombrie 1948, imediat dupa arestarea prietenului sau, Eugen Ștefanescu trece Dunarea inoti n Iugoslavia lui Tito insoțit de doi colegi de facultate. De aici ncepe incercatul și sinuosul drum de pribegie, trecand prin lagarele de munca șii nchisorile titoiste, de unde reușește sa evadeze dupa șapte luni, apoi prin lagarul din Trieste. Ajunge in Franța, unde iși reia visul de a deveni inginer silvic și urmeaza cursurile Școlii Naționale de Ape și Paduri de la Nancy, iar in 1955 pleaca spre continentul nord-american, cu gandul la padurile nesafrșite ale Canadei, in care spera sa regaseasca un strop din padurile Bucovinei in care Si-a petrecut o parte din vacantele copilariei. Iși desavarșește studiile prin cursuri masterale și doctorale in Quebec și in California. Prin perseverența și credința nesfarșita in chemarea sa, devine profesor universitar, reprezentant al Canadei la Organizația Națiunilor Unite și expert FAO din cadrul ONU, totalizand 35 de ani de activitate profesionala pe diferite meleaguri ale lumii, dintre care 26 numai in Africa. Peste ani, in toamna lui 2002, in vila sa de vacanța din Marbella, ii incredințeaza aceluiași George Cușa toate scrisorile și jurnalele sale stranse de-a lungul timpului: "iți dau n primire toata averea mea stransa de-a lungul celor 35 de ani pe cele trei continente, dintre care imi va ramane in suflet, fierbinte, Africa, acolo unde am invațat ca oamenii simpli sunt mai aproape de cele cerești, mai buni și fara ascunzișuri." Jurnal de pribegie este o expresie a acestei traiectorii de excepție, presarate cu momente adesea dramatice, ca moartea lui Paul Ștefanescu, fiul sau, intr-un tragic accident la schi. George Cușa a selectat cele mai reprezentative file de jurnal și fragmente din scrisori, pe care le leaga intr-un fir epic și descriptiv emoționant, in care se regasesc nume de referința ale culturii romanești: Pamfil Șeicaru, Nae Ionescu sau George Enescu, dar și nume ale multora dintre romanii fugiți afara, alungați de tavalugul bolșevic: Tiberiu Cunia, Traian Popescu, Emil Onaca, Mișu Boian, Șoriciu și alții.La 85 de ani, dupa mai bine de un an de la moartea lui Eugen Ștefanescu, George Cușa aduce la lumina tiparului jurnalul pribegiei prietenului sau, pe care l-a rescris retraindu-i clipa de clipa viața, surprinaznd cele mai semnificative trairi, ganduri și sentimente pe care acesta le-a impartașit in siguratațile sale doar hartiei de scris.