Ce poate ucide mai mulţi pacienţi: ineficienţa managerială din universităţile medicale sau cea din spitale?

BUCURESTI - 7 aprilie 2014

Comunicat tip General in Politic, Sanatate, Social

”Din cauza disfuncţiilor sistemului sanitar din România mor anual peste 60.000 de oameni, în fiecare an „dispărând” populaţia echivalentă a unui oraş de talia Sloboziei sau Giurgiului”, conform raportul comisiei prezidenţiale din 2008, care a studiat problemele din Sănătate.

Valeriu Todirascu

Valeriu Todirascu

În România aproape toate categoriile profesionale, fără a avea pregătirea necesară, se declară a fi capabile să facă management: politicienii, preoții, medicii, juriștii, profesorii, ca și multe alte categorii profesionale.

Se ridică o întrebare simplă: nu ar trebui cumva eliminată din facultăți specialitatea de management? Răspunsul este, categoric nu, iar motivul este concomitent tragic și comic: atunci când cineva dorește să realizeze o investiție privată, va da banii săi spre gestionare unui manager profesionist, pentru a proteja banii de o posibilă risipă sau faliment. Când este vorba, însă, de bani publici, inclusiv în Sănătate, această opțiune firească dispare brusc. Oare viața pacienților și banii acestora din Sănătate nu merită și ei aceeași responsabilitate și interes? Se pare că pentru unii decidenți din Sănătate răspunsul la această întrebare este un categoric: NU.

”Din cauza disfuncţiilor sistemului sanitar din România mor anual peste 60.000 de oameni, în fiecare an „dispărând” populaţia echivalentă a unui oraş de talia Sloboziei sau Giurgiului”, conform raportul comisiei prezidenţiale din 2008 care a studiat problemele din Sănătate și care poate fi găsit aici: http://www.presidency.ro/static/ordine/COMISIASANATATE/UN_SISTEM_SANITAR_CENTRAT_PE_NEVOILE_CETATEANULUI.pdf

Numărul morților atribuiţi deficienţelor din Sănătate prin raportul comisiei prezidențiale a fost cauzat de managementul defectuos al sistemului medical.

OUG nr.2/2014 emisă de Guvernul Ponta și aprobată de majoritatea actuală din Senat permite universităţilor de medicină să înfiinţeze sau să preia în administrare spitale clinice unde conducerea nu va mai fi dublă, ca până acum, ci va aparţine numai universităţii respective.

Universităţile sunt însă autonome şi sunt supervizate de Ministerul Educaţiei, iar scopul lor este instruirea studenţilor şi nu acordarea de servicii medicale de calitate pentru cât mai mulţi pacienţi din aceiași cantitate și calitate a resurselor disponibile - umanie, financiare și materiale - așa cum este scopul funcționării spitalelor. Astfel, s-a dat câştig de cauză cadrelor didactice din spitale care au dorit şi au obţinut continuu privilegii în detrimentul celorlalţi medici aflaţi în afara sistemului de învăţământ. Va fi oare oare profitabilă şi pentru pacienţi această nouă organizare a baronilor și feudalilor din învăţământul medical?

Dubla subordonare a conducerii spitalelor clinice, atât a spitalului cât şi a universităţii de medicină, a adus multe prejudicii funcţionării spitalelor, pentru că facultăţile de medicină deservesc studenţii în medicină, iar spitalele publice au ca scop deservirea medicală a populaţiei. Aceste două scopuri nu pot fi puse în acord fără a pune pe primul plan necesitatea acordării serviciilor medicale de calitate pentru cât mai mulţi pacienţi, din aceiași cantitate de resurse umane, materiale și financiare.

Pe de altă parte, interesul medicilor cadre didactice este de a practica o medicină costisitoare, inovatoare, pentru cazuri puţine, selecţionate pe criterii de interes ştiinţific. De aceea, influenţa învăţământului medical în conducerea spitalelor va duce în mod evident și inevitabil la creşterea și mai mare a costurilor și risipei.

Ineficiența managerială în conducerea facultăților de medicină are ca efect o pregătire din ce în ce mai deficitară a absolvenţilor, care determina doar în timp o scădere a calităţii şi o creştere a costului îngrijirii medicale practicate ulterior de aceşti absolvenţi.

Exportarea acestei ineficienţe manageriale către spitalele administrate de universităţile de medicină va determina, însă, o scădere imediată a eficienţei acestor spitale, consumatoare în continuu de fonduri suplimentare, dar răspunzătoare de cele 60.000 de decese imputabile sistemului de sănătate din România.

Eficiența activității spitalelor nu se poate măsura prin indicatori care se referă doar la trecut şi la calificări academice cum sunt titlurile și diplomele deținute de cadrele universitare, vechimea în sistem, vârsta, apartenența sau deținerea de funcții de conducere în alte forme organizaționale, inclusiv cele din învățământ.

Eficiența conducerii spitalelor trebuie dovedită prin indicatori preciși și nu abstracți, care să arate îndeplinirea, la timpul prezent și în comparație cu alte spitale publice, a scopului existenței spitalelor, acela de a furniza populaţiei cât mai multe servicii medicale de calitate din aceleași unitate de resurse disponibile: umane, financiare și materiale.

Realizarea sau nu a acestor indicatori trebuie monitorizată obiectiv, ritmic, neutru și competent prin auditarea și certificarea în funcţie de standardele europene, iar cel care ar trebui să stopeze risipa sau lipsa de performanță în sistem ar trebui să fie Ministerul Sănătăţii, cel care îndeplineşte funcţia constituţională a statului, de asigurare a sănătăţii populaţiei.

Senator Valeriu Todiraşcu - Partidul Noua Republică

detalii activitate parlamentară: http://www.tody.ro/document/Senator-Valeriu-Todirascu-detalii-activitate-parlamentara-2012-2016

Despre Senat, cabinet senatorial Valeriu Todirascu

http://www.tody.ro/document/Senator-Valeriu-Todirascu-detalii-activitate-parlamentara-2012-2016

Permalink: https://www.comunicatedepresa.ro/senator-valeriu-todirascu/ce-poate-ucide-mai-multi-pacienti-ineficienta-manageriala-din-universitatile-medicale-sau-cea-din-spitale