Rolul și influența artei în arhitectură

Apariția arhitecturii

Este greu de stabilit cu exactitate când a apărut arhitectura, ori arta, în general. După cum este menționat în numeroase cărți de arhitectură, încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să își construiască adăposturi care să le ofere protecție, iar estetica acestor adăposturi era mai puțin importantă. Treptat, însă, s-au adăugat și elemente estetice, iar arhitectura a devenit astfel un mijloc de exprimare artistică, de transmitere a unor emoții și trăiri. Odată cu trecerea timpului, arhitectura, ca formă de expresie artistică întruchipată în clădiri, a devenit treptat unul dintre factorii care a contribuit la descoperirea și caracterizarea civilizațiilor antice.

Prin urmare, arhitectura poate avea mai multe implicații în lumea artelor, având în vedere că include nu numai realizarea proiectării și planificării, ci și construcția clădirii în sine. Forma finală a unei clădiri reprezintă mijlocul de exprimare al arhitectului care imprimă construcției propria viziune, iar aceasta este o reflectare a ideilor sale artistice. În funcție de perioadele istorice, există mai multe stiluri arhitecturale, iar unele dintre ele reprezintă în prezent cele mai importante monumente ale omenirii.  

Rolul artei în arhitectură

Arta are un rol important pentru arhitectură, atât în ceea ce privește construcțiile arhitecturale antice, cât și raportat la conceptul modern, din punct de vedere estetic. Rolul artei în arhitectură, așa cum reiese din prestigioasele cărți despre artă, se manifestă prin faptul că multe elemente componente ale unei clădiri, cum ar fi ornamentele, trebuie să formeze un întreg. Cea mai des utilizată formă de arta în arhitectură este reprezentată de sculptura arhitecturală. De-a lungul istoriei, templele, castelele și bisericile au fost clădirile ce se caracterizau printr-o arhitectură deosebită, tocmai datorită sculpturilor. 

Arhitectura, fiind ea însăși o formă de artă, a evoluat concomitent cu societatea și cultura. Începând cu secolul al XIX-lea, în arhitectură intervin modificări în ceea ce privește esteticul, iar clădirile construite de după această perioadă trebuie să fie utile, plăcute, atât din punct de vedere estetic, cât și din punct de vedere cultural, social și psihologic. Din acest moment, arhitectura evolueză la un alt nivel artistic depășind aspectul funcțional, aspect pe care îl are în comun și cu alte științe. 

Principiile pe care se bazează arhitectura

Potrivit arhitectului român Vitruvius, cele trei principii de bază ale unei construcții ahitecturale sunt:

Durabilitatea – clădirea trebuie să fie puternică, durabilă și să se poată menține într-o stare bună pentru o lungă perioadă de timp indiferent de calamitățile naturii. 

Utilitatea clădirii – aceasta trebuie să poată fi locuită și, în același timp, să ofere protecție locatarilor din clădirea respectivă.

Aspectul estetic – acest ultim principiu este mai puțin important decât cele anterior menționate. Clădirile trebuie să atragă privirile celor care trec pe lângă ele și să îi încânte. De-a lungul istoriei, forma clădirilor precum și elementele estetice adăugate construcției s-au modificat în funcție de perioada în care acestea au fost schițate de către arhitect. Putem spune că arhitectura reflectă curentul artistic specific diferitelor perioade istorice. 

Valoarea culturală a unui oraș este stabilită prin insăși arhitectura clădirilor. Maiestuoasele monumente istorice din prezent au fost odinioară martore ale evoluției omenirii și ale schimbărilor ce au avut loc de-a lungul timpului.