De ce nu este trimis în judecată şi eventual arestat ,până la această dată, domnul Adrian Iorgulescu, ministrul PNL al culturii şi cultelor şi/sau funcţionari şi înalţi funcţionari publici din MC

Mâine, 19 decembrie 2008, ora 12.00, Florin Chilian şi Marius Marian Şolea, consilier în Ministerul Culturii şi Cultelor, vor depune o nouă sesizare la Direcţia Naţională Anticorupţie. Cei doi vor solicita Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie explicaţii privind dosarul de cercetare penală nr. 279 din 2007, dosar care a fost făcut MCC de cei doi şi în cadrul căruia Curtea de Conturi a României a fost obligată să înainteze DNA rezultatele controlului de anul trecut.
În demersul de mâine, cei doi vor sesiza DNA, printre altele, următoarele: totalitatea achiziţiilor publice prin care s-a derulat Programul ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”, cu prezentarea în detaliu a condiţiilor în care s-a încheiat contractul de publicitate atribuit companiei Generic Audiovizual SRL, 3,2 milioane RON; contractul nr. 2207 din 08. 05 2006, în valoare de 600000 lei, care a dus la amplasarea Statuii Generalului De Gaulle din piaţa cu acelaşi nume; Programul Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice, anii 2006 şi 2007, déjà celebrul program de promovare a imaginii României în ţările membre UE, de această dată pentru anul 2007. Pentru 2005 şi 2006, acesta este cunoscut mediatic ca fiind ”prima de murături”, program prin care Adrian Iorgulescu, ca ordonator principal de credite, a virat sume de peste 1.000.000 (un million) de euro firmei STAR MEDIA MUSIC SRL, firmă pe care tot domnia sa o înfiinţase cu puţin timp înainte de a fi ministru al culturii şi cultelor. Pentru cele enumerate mai sus, cei doi au sesizat la 1 octombrie a.c. şi Curtea de Conturi a României, aceasta fiind acum în procedura de ”prelucrare” a rezultatelor controlului desfăşurat la Ministerul Culturii şi Cultelor. Prin acest demers cei doi speră ca instituţia respectivă să înainteze DNA constatările evidente, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, când o parte din prejudiciul constatat a fost déjà recuperat.
În documentul înaintat DNA, şi care conţine numai puţin de 10 pagini, cei doi mai afirmă:
”Domnule Procuror Şef, înainte de expunerea conţinutului acestei sesizări, vă rugăm să ne comunicaţi, în scris, stadiul în care se află dosarul de cercetare penală nr. 279 din 2007, având ca obiect ilegalităţi din activitatea Ministerului Culturii şi Cultelor, gen de ilegalităţi care în legislaţia românească sunt încadrate, fără nici un fel de dubiu, infracţiunii, falsului şi uzului de fals! Ne arătăm şi cu această ocazie surprinderea pentru faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie nu a trimis în judecată atât demnitarii, cel puţin până la această dată, cât şi funcţionarii şi înalţii funcţionari publici ai instituţiei, deşi, cel puţin în cazul „Promovării imaginii României în ţările membre UE”, pentru anul 2005, aveţi dovezile exacte ale acestei false achiziţii publice, făcute, evident, prin firma înfiinţată de domnul Adrian Iorgulescu, STAR MEDIA MUSIC SRL. Adică: membrii acestei ipotetice Comisii au recunoscut în scris, în explicaţiile date Curţii de Conturi, că nu s-au întâlnit niciodată pentru a negocia şi recepţiona vreun obiect al achiziţiei, au recunoscut inclusiv faptul că au semnat documente care aveau date de înregistrare dovedite a fi fost falsificate în Registrul MCC, iar preşedintele acestei Comisii, domnul Gabriel Matei, onest, a declarat în două rânduri la un post central de televiziune, am predat DNA cele două înregistrări, că nu a existat nici o achiziţie şi că dumnealui doar a semnat nişte documente băgate sub nas de către conducerea ministerului şi că, într-adevăr, nu a funcţionat nici un fel de comisie şi că beneficiarii „achiziţiei” fuseseră deja decişi, că domnia-sa a fost numit preşedinte al unei Comisii formale, care în realitate nu a avut nici un fel de atribuţie. DNA deţine aceste dovezi, conform legii, cel puţin din două surse.
Suntem de acord cu toţii că în România închisoarea a fost interzisă pentru hoţii care s-au aflat într-un fel sau altul în anturajul puterii, indiferent de domeniul în care s-a operat şi indiferent de reperul temporar avut în vedere, dar nu este vina semnatarilor că domnii de la Ministerul Culturii şi Cultelor sunt cei mai nevolnici în acest deja banal domeniu concurenţial al României... Dacă „activitatea” Ministerului Culturii şi Cultelor nu va avea consecinţele corecte, conform legislaţiei acestui stat de drept, există precedentul, cu adevărat periculos pentru România, să se înţeleagă faptul că hoţia este chiar la îndemâna oricui, indiferent cât de ignorant sau cât de prost ar putea să fie acesta şi asta ar fi într-adevăr deosebit de frustrant pentru cei care se apropie performant profesional de acest domeniu, fie că este vorba de maeştrii deja consacraţi spaţiului public, fie că este vorba de simplii aspiranţi. Pe de altă parte, deşi domeniul de activitate al instituţiei la care ne referim este bântuit de muze, activitatea puterii propriu-zise, cu sumele bugetare corespunzătoare, nu trebuie lăsată, cel puţin de acum încolo, pe mâna artiştilor.

Domnule Procuror şef Daniel Marius Morar, vă asigurăm că nu vom renunţa la acţiunea noastră de a dovedi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor a devenit în ultimii trei ani ai actualei guvernării o adevărată şcoală infracţională care funcţionează pe bani publici. Sesizările pe care vi le-am adresat au avut în vedere, pe lângă încrederea pe care am arătat-o instituţiei pe care o conduceţi, şi procedura firesc legală pentru denunţarea unor atare ilegalităţi, a căror evidenţă ar fi trebuit de mult timp, oficial, condamnată. Un astfel de minister dezatruos nu trebuie lăsat doar la judecată operatorilor culturali din România şi la dispoziţia afectelor negative ale acestora. În spaţiul public, toată lumea politică discută despre corupţie, dar corupţia evidentă, într-un minister al Guvernului, este protejată de intervenţii la instituţiile abilitate pentru control, nu avem aici în vedere DNA, de intervenţii la conducerile instituţiile de presă pentru a nu mai difuza informaţii despre lucrurile care se întâmplă la MCC, ziarişti din presa centrală, cei care au investigat afaceriile din bani publici ale Ministerului Culturii şi Cultelor, au fost supuşi unor numeroase acţiuni de intimidare şi cenzură, iar unuia dintre ei i s-a luat cu totul emisiunea în care erau prezentate respectivele cazuri. Acestora toate, pentru înăbuşirea dezastrului mediatic în care se găseşte MCC, li se adaugă pasivitatea şi areactivitatea unui tip de instituţii, al căror scop de existenţă este chiar prevenirea şi combaterea acestor fapte. Indiferent de soluţia românească la aceste situaţii semnalate de noi, respectivele fapte există, adică au făptuitori şi beneficiari, indiferent de spiritul de haită care le protejează...
În economia demersului nostru trebuia să avem în vedere rolul instituţional al DNA, cel puţin pentru a fi făcută dovadă că, în România, am epuizat soluţiile, pentru a putea sesiza în aceste cazuri instanţele europene. Atribuţia pe care Direcţia Naţională Anticorupţie o are în cadrul statului de drept trebuia să ne confere confortul de a ne fi adresat şi dumneavoastră, înaintea demersurilor pe care le vom face, cum am spus, la nivel european, prezentând acolo faptele, documentele şi făptaşii care continuă să fie protejaţi în România, în virtutea unui sistem pe care, în realitate, probabil nimeni nu doreşte să-l curăţe, tocmai pentru că este posibil ca el să se autoalimenteze din murdăria pe care o produce în socialul românesc şi, pe de altă parte, acest sistem devine avantajos atunci când ajungi să-l conduci...