Nicolae Breban - candidat la presedentia Uniunii Scriitorilor din Romania

P R O G R A M

• pentru re-organizarea U. Scriitorilor in perioada 2009 - 2013, in vederea intaririi vizibilitatii Uniunii in campul mass-media si al institutiilor centrale nationale; o mai decisa prezenta a cartii beletristice romanesti pe piata cartii si in acest sens, re-cucerirea si re-organizarea librariilor si a punctelor de desfacere ce au fost in proprietatea Uniunii ca si contracte efective si urgente cu principalii difuzori nationali de carte.

• Contacte permanente ale factorilor de decizie a Uniunii, din capitala dar si ale Filialelor noastre cu institutiile executivului pe plan national si local, pentru obtinerea de fonduri si sprijin administrativ, punandu-se si in acest fel un mai puternic accent pe viata literara a marii provincii culturale a tarii, vitregita in lungile decenii comuniste dar si in anii post-revolutionari.

• Optimizarea supra-structurii administrative a Uniunii si sprijinirea mai decisa a unei autonomii financiare a Filialelor din toata tara, infiintarea de cluburi, organizarea de conferinte pe teme specifice dar si mai generale, cu dezbateri publice, care, odata cu prezenta in librarii si in mass-media a cartii literare clasice dar si contemporane sa permita scriitorului de azi, activ, sa-si redobandeasca importanta si prestigiul pierdut in ultimele decenii.

• Presiune asupra factorilor de decizie din administratia politica dar si asupra editorilor de a trata in alt mod soarta cartii ca si a persoanei autorului, incercarea de a convinge statul dar si guvernantii, de nu importa ce culoare politica de a-si modifica structural viziunea asupra cartii romanesti, clasice sau contemporane, ca si asupra literaturii si artei romanesti care au participat efectiv, se stie, la constituirea Romaniei intr-un stat modern, european dar au forjat si pilonii identitatii si constiintei de neam; principiul liberal, aplicat brutal si negradat in sfera supra-structurii, a artei si stiintei, intr-o tara care iese cu greu din ceea ce se numeste criza dar e de fapt un efort penibil de a iesi in sfarsit, din hiper-centralizarea ce a caracterizat comunismul ca si eforturile laborioase de a crea o clasa de mijloc, structurata si apta de a participa efectiv la sustinerea valorilor nationale.

• Re-abilitarea imaginii scriitorului ca si a intregii literaturi moderne si contemporane in ochii publicului romanesc, recastigarea lectorului nostru, din varii straturi sociale, iubitor de litera si arta romaneasca ca si sustinerea financiara a autorului viu, supus azi, la doua decenii de la Revolutie, la nu putine vexatiuni, confuzii umilitoare, voite sau nu, ca si reluarea legaturii active cu lumea scolii, contacte cu vecinii si colegii nostri europeni, sustinerea membrilor Uniunii in fata administratiei de stat sau sustinerea celor aflati in deficiente de orice natura, sanitare, morale sau de cariera.

Iata cateva din dezideratele noastre pe care suntem decisi sa le urmarim si sa le realizam. Spre binele comunitatii autorului si autorilor vii, spre cinstirea efectiva a maestrilor nostri din clasicitatea si modernitatea literara dar si spre o alta imagine pe care omul contemporan, de la noi sau din Europa, va trebui sa si-o faca despre geniul creator romanesc.

Nicolae BREBAN




Bucuresti, 21 Oct. 2009

Detalii tehnice privind programul nostru vor fi prezentate la Conferinta Nationala a Scriitorilor din Romania (23 noiembrie 2009, Teatrul National).


Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, dramaturg, publicist (n. 1 februarie 1934, Baia Mare), unul dintre cei mai importanti romancieri romani. Familia Breban se refugiaza la Lugoj, unde tatal scriitorului va functiona in cadrul Episcopiei Unite (1940-1941). Nicolae Breban isi incepe, in acest oras banatean, studiile gimnaziale si liceale. Este exmatriculat, datorita originii sale sociale „nesanatoase”, din penultima clasa a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Absolva, la fara frecventa, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea (1952), dupa ce se angajase ca functionar in acest oras. Intentioneaza sa se inscrie la Politehnica, fiind nevoit sa intre, mai intai, ca ucenic la fostele Uzine „23 August” din Bucuresti, unde lucreaza la sudura si strungarie, calificandu-se apoi in meseria de strungar fier. Se inscrie la Facultatea de Filosofie, „masluind actele”, dupa cum marturiseste in Confesiuni violente (1994), fiind dat insa afara dupa sase luni (1953). Lecturile sale din Nietzsche si Schopenhauer il fac, de altfel, sa devina suspect pentru decanul Athanase Joja. Devine student la germana, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandoneaza dupa un an. Are, apoi, la insistentele tatalui sau, o tentativa de a urma dreptul (1955-1956). Debut literar in revista Viata studenteasca (nr. 5, din mai), cu schita Doamna din vis (1957). Este, alaturi de Nichita Stanescu, unul dintre varfurile generatiei saizeci.

Devine membru supleant al C.C. si isi da, aflandu-se la Paris, in Le monde, demisia (1971, Tezele din Iulie), in semn de protest fata de dictatura personala a lui Ceausescu. Romanul Bunavestire este atacat cu brutalitate in plenara CC al PCR: „Dupa amanari si tracasari prelungite datorate cenzurii comuniste, la Editura Junimea din Iasi apare Bunavestire [in anul 1977], roman scris intre anii 1972-1974. Cartea fusese refuzata, pe rand, de Editurile Cartea Romaneasca si Eminescu. Acest «roman exceptional», cum fusese caracterizat cu promptitudine de catre Nicolae Manolescu, «scris cu verva, sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil si original», este incununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Dupa aparitie, romanul este incriminat cu vehementa in plenara CC al PCR din 28-29 iunie.”; in aceasta ordine de idei vezi un dosar – continand un fragment din atacul brutal la adresa romanului si a autorului, proferat in Plenara CC al PCR de catre Titus Popovici, dupa care de indata au urmat atacuri in cele mai importante foi culturale si de partid – al aceleiasi capodopere brebaniene, Bunavestire, este inserat in Editia a IV-a a romanului, cu un argument al autorului, prefata, tabel cronologic si note de Laura Pavel, Editura Paralela 45, 2002. Acelasi roman figureaza printre primele zece romane ale secolului al XX-lea intr-o ancheta initiata de revista Observatorul cultural (nr. 45-46, 3-15 ianuarie, 2001).

Este mentinut in marginalitate sociala pana in 1989.

Dupa 1989 revine din exil, propunand megaproiecte. Astfel, publica in circa douazeci ani, trilogia romanesca Amfitrion (1994), tetralogia epica Ziua si noaptea, tetralogia memorialistica Sensul vietii. Din romanele publicate mentionam: Francisca (1965, Premiul „Ion Creanga” al Academiei Romane), In absenta stapanilor (1966), Animale bolnave (1968, „romanul anului” si premiul Uniunii Scriitorilor), Ingerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984), Panda si seductie (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua si noaptea. Volume de eseuri: O utopie tangibila (1994), Confesiuni violente (1994), Riscul in cultura (1996), Spiritul romanesc in fata unei dictaturi, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Vinovati fara vina, Tradarea criticii (2009) etc. Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II-a, 2006). Teatru: Teatru (Viata Romaneasca). Traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe, Elegiile romane (2009). Memorii: tetralogia Sensul vietii.

Romanele sale au fost traduse in suedeza, franceza, rusa, engleza, bulgara etc. Publica trei romane la prestigioasa Editura Flammarion, Paris: In absenta stapanilor (1983), Bunavestire (1985), Don Juan (1991).

Din ianuarie 2009, devine membru titular al Academiei Romane. Este director al revistei Contemporanul. Ideea Europeana.

Intentioneaza sa-si dedice urmatorii ani redresarii imaginii scriitorului roman si a Uniunii Scriitorilor din Romania, impreuna cu o echipa de scriitori si manageri, specialisti in elaborarea proiectelor nationale si europene.