Deficienţe în organizarea dezbaterii publice privind Master Plan-ului General pentru Transport Urban - Bucureşti

În data de 26 februarie 2008, a avut loc la sediul Primăriei Municipiului Bucureşti şedinţa publică (organizată în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică) pentru discutarea proiectului de act normativ mai sus menţionat. La întâlnire au fost invitaţi reprezentanţi ai acelor ONG-urilor - doar trei la numar - care au trimis propuneri, sugestii deci şi-au exprimat în scris opinia cu valoare de recomandare în perioada 30.01.2008 - 11.02.2008. La aceasta şedinţă nu au fost însă invitate instituţii reprezentative în domeniu (cum ar fi fi Registrului Urbaniştilor din România sau Ordinului Arhitecţilor din România) sau mass-media.

Ne punem firesc întrebarea de ce au fost doar trei asociaţii non-guvernamentale care au reacţionat la anunţul Primariei Municipiului Bucureşti cu privire la dezbatere. Nu se poate afirma că legea nu a fost respectată în organizarea dezbaterii publice. Dar legea impune un minim de obligaţii, iar un interes real pentru consultarea cetăţenilor ar fi trebuit să se concretizeze în:
-vizibilitate sporită a anunţului de prezentare a dezbaterii publice;
-o perioadă mai lungă de 11 zile pentru reacţii din partea societăţii civile;
-un efort de sintetizare a documentului (Master Plan General pentru Transport Urban – Bucureşti) care are în prezent aproximativ 500 de pagini şi care ar fi trebuit prezentat într-o formulă simplificată din care să reiasă neapărat unde anume şi ce fel de implicaţii ar avea implementarea acestui Master Plan.

Încă de la începutul întâlnirii, domnul Director General Gheorghe Udrişte (Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei) a cerut dovezi din partea reprezentanţilor celor trei asociaţii non-guvernamentale, privind experienţa lor în domeniul urbanismului şi transportului, privind participarea la elaborarea unor studii asemănătoare celui pus în discuţie şi privind relevanţa celor trei ONG-uri în cadrul societăţii civile (număr de membri, momentul constituirii, CV-uri ale membrilor etc.)

Pe parcursul dezbaterii, au existat şi o serie de întrebări privind apartenenţa invitaţilor la diverse grupuri de interese politice. Pe toată durata întâlnirii, reprezentanţii societatii civile s-au simţit suspectaţi de interese ascunse (au fost întrebaţi dacă au reportofoane, dacă sunt prezenţi acolo pentru a sprijini iniţiativele unor miniştrii, etc.).

Având în vedere că participarea la această întâlnire s-a facut pe baza unei invitaţii, delegaţii celor trei asociaţii au considerat că le este recunoscută din oficiu calitatea de reprezentanţi ai societăţii civile şi nu erau pregătiţi cu documente şi înscrisuri pentru a-şi demonstra legimitatea. În lipsa prezentării documentelor justificative cerute în legătură cu experienţa profesională, reprezentanţii primariei au afirmat că nu pot lua în considerare opiniile celor invitaţi deoarece acestea nu sunt fondate pe temeinice cunoştinţe în domeniul urbanismului şi al transporturilor.

Considerăm că reprezentanţii administraţiei locale fac o confuzie între rolul unei comisii tehnice şi respectiv rolul societăţii civile într-o dezbatere publică.

Având în vedere tonul general al discuţiei şi slabele rezultatele ale acesteia, ne punem serioase întrebări referitoare la modul în care Primăria Municipiului Bucuresti înţelege rostul unei dezbateri publice privind un act normativ de o asemenea importanţă.

Este adevarat că din punct de vedere legal, Primăria şi-a îndeplinit rolul conform cerinţelor minimale prevazute de legislaţia în vigoare cu privire la transparenţa decizională în administraţia publică, dar procuparea noastră se referă la lipsa unor acţiuni care să ateste o reală dorinţă a administraţiei publice locale de a implica societatea civilă în deciziile care privesc binele comunităţii.

În final, dorim să adresăm opiniei publice următoarele întrebari:
Care consideraţi că ar fi lipsurile cadrului legislativ privind transparenţa decizională în administraţia publică?
Aveţi sugestii pentru moduri mai eficiente de aplicare a acestei legislaţii?

Asteptăm cu interes răspunsurile dumneavoastră!