o mica revolutie in urbanism? Piata Revolutiei

Urmărind timp de câteva săptămani informţiile din presă şi de la televiziune, şi e-dezbateri între arhitecţi (pentru care, din păcate, sunt mai importante argumentele legate de forma urbană decât cele referitoare la modurile de utilizare ale unui spaţiu), şi pornind de la principiile pe care le susţine organizaţia noastra, considerăm oportun să luăm poziţie faţă de Proiect Piaţa Revoluţiei:

Realizarea proiectului prezentat în ziare şi la televiziune ar însemna o schimbare extrem de importantă pentru spaţiul public al oraşului Bucureşti:
Contestăm faptul că deciziile privind spaţiul public se iau 'fără public', în spatele zidurilor primăriilor sau ale ministerelor!

Pentru un proiect de asemenea importanţă, în practicile europene se face consultarea populaţiei la fiecare etapă: la programarea proiectului (tema de proiect), la elaborarea soluţiei (în general prin concurs), la stabilirea montajului operaţional (definirea acţiunilor şi a responsabilităţilor).

Legislaţia României este stângace şi incompletă în acest domeniu: consultarea populaţiei* pe documentaţiile de urbanism nu este obligatorie şi dacă se fac totuşi intâlniri cu cetăţenii pentru un plan urbanistic general (PUG) sau plan urbanistic zonal (PUZ), nu există metodologie prin care opţiunile populaţiei să fie integrate în proiect!

*Consultarea populaţiei înseamnă mai mult decât informarea populaţiei: informarea este cu atât mai frustrantă atunci când populaţia află de nişte decizii care au fost deja luate! Ce s-ar întâmpla dacă după aprobarea în Consiliul Local a unui proiect ce transformă radical o piaţă publică din oraş, se face informarea populatiei şi reiese faptul că cetăţenii argumentează că spaţiul acela să nu fie sub nici o formă construit? Ce facem cu un regulament de urbanism aprobat care prevede construcţia unor imobile dacă oamenii vor ca spaţiul să fie doar amenajat astfel încât în locul numeroaselor autovehicule parcate acum, să găsim pavaje, pergole, bănci şi terase? Legea nu spune ce trebuie făcut într-o astfel de situaţie! Atunci poate că trebuie schimbată legea!

Macheta, deja vedetă în ziare şi la televiziune, care prezintă 'soluţia compoziţională' pleacă de la un 'colaj' al unor proiecte participante la concursul din 1997:
Susţinem necesitatea organizării unor concursuri de arhitectură şi urbanism care să aibă o temă de concurs bazată pe analize interdiciplinare ale sitului şi pe anchete publice!
Exemplele de concursuri internaţionale s-au dovedit a fi, în mod constant, ocazii de reflecţie a specialiştilor din diverse domenii asupra schimbărilor aduse în oraş prin PROIECTE URBANE**;

Într-o societate democratică, PROIECTUL URBAN înseamnă negociere între ACTORII URBANI care au un cuvânt de spus despre situl proiectului; deci nu este permis ca tema care stă la baza acestor negocieri să fie alcatuită fără o cunoaştere obiectivă şi completă a sitului.

**Forma fizică (dimensiunile construcţiilor şi caracteristicile acestora) se configurează abia în etapele de final ale unui Proiect Urban. Pentru ca rezultatele negocierilor să capete o formă fizică (munca arhitectului) adaptată necesităţilor reale ale sitului (spaţiu fizic dar şi dinamici de utilizare), trebuie ca datele de tema să surprindă foarte precis caracteristicile sitului.

În cazul Pieţei Revoluţiei, nu este normal ca, pornind de la necesitatea identificată de Primăria Capitalei pentru un proiect de infrastructura subterană, să se ajungă la construirea unor imobile despre care nu se ştie cum vor functiona.