Romanul total ”Biblia pacatelor” provoaca audienta

”Scris cu o vervă și locvacitate surprinzătoare, romanul Biblia păcatelor se înscrie în categoria romanului total, cu multiple fațete și cu desfășurare epică de mare întindere, în care se topesc introspecția cu banalul cotidian, intriga erotică cu cea polițistă, luxul cu agitația vieții citadine, detalii demne de cel mai captivant film de acțiune. (...) Iată, aceasta este ingeniozitatea scriitorului Andrei Bereczki, oferind un roman demn de un bestseller.” - Elena Netcu

Biblia păcatelor are toate ingredientele de succes ale unui thriller total: povești de dragoste imposibilă, întreținute de interes şi minciună, o investigaţie poliţienească, manipulată de suspectul principal, acţiune cu substrat de vendetă pură, multiple şi profunde manifestări psihice ale personajelor și, nu în ultimul rând, o serie de uneltiri cu deznodământ neaşteptat, în care accentele culminante se succed într-o cascadă amețitoare. Subiectul este cu totul original şi incitant prin imaginaţie, iar inserţiile de secvenţe anticipative şi retrospective conturează şi întreţin cu tensiune, deopotrivă, intriga şi suspansul.

Biblia păcatelor este un roman inedit, nu numai prin amploarea întâmplărilor, dar și prin extraordinara capacitate de a aduna cu o rapiditate uimitoare, ca într-un vârtej, personaje de diferite tipologii, complicând acțiunea într-un ritm amețitor. Niciunul din personajele sale principale nu este unul liniar, cu o gândire simplă, cu alegeri morale și/sau estetice simple. De aceea, vine natural ca drumul ales de personajele acestea să fie mai greu, chiar cu riscul ieșirii din lume, din spectacolul lumii. O provocare captivantă pentru cititor o reprezintă surprinderea similitudinii gamei şi intensităţii suferinţelor psihice trăite de personajele semnificative, atât de diferite, pe de o parte, prin prisma simplei realităţi naturale şi existenţiale, cum ar fi: sexul, vârsta sau poziţia socială, şi, pe de altă parte, prin rolurile jucate şi dejucate: de victime sigure, criminali de ocazie, simpli părtaşi sau iluştri profitori. Personajele, autentice şi credibile, se descoperă singure şi treptat, îndeosebi din atitudini și dialoguri, tratate cu o savuroasă doză de ironie. 

Unul din lucrurile pe care oricine duce la capăt Biblia păcatelor le va spune cuiva care nu a citit cartea este că, da, păcatele pot deveni porunci, iar destinul luat în prorpiile mâini poate să își scrie singur o biblie, dacă nu chiar ”Biblia”.

Există mai multe chei de lectură pentru această operă care, cu superbă trufie, se poate măsura în cuvinte cu orice carte... ”sfântă”. Superba trufie constă în această înțelegere: iubirea și moartea au nevoie de inteligență pentru a putea fi iubire și moarte. Că a îndrăznit să scrie așa ceva, Andrei Bereczki merită admirat numai și pentru că a încercat. Dacă a reușit, fiecare cititor al Bibliei păcatelor este lăsat de Biblia păcatelor să judece pentru sine. Iar aici se găsește inteligența supremă a acestei cărți despre natura naturii.

Nu în ultimul rând, Biblia păcatelor poate fi citită și ca o carte a explicitării tainelor – iar autorul ei le descoperă folosind trame polițiste, psihologice, de suspans. Nu este nevoie de răbdare, ci de atenție la citirea acestei cărți. Andrei Bereczki știe să ascundă tot așa de bine cum știe să scoată la lumină un gând, un obiect, o femeie. În procesul narativ, autorul știe să folosească amănuntul semnificativ, fie din decoruri, fie din psihisme, el nu pune la întâmplare, ca un pictor începător, tușele de culoare pentru a umple tabloul, ci – un adevărat pointilist – fiecare frunză își are locul ei, tot astfel cum fiecare idee face parte dintr-un silogism. Deși pare îndrăgostit de paradoxuri, Andrei Bereczki știe, de asemenea, să nu cadă în facil sau în spectaculosul așteptat în anumite momente.

Scriitura lui Andrei Bereczki oferă delicii intelectuale subtile, într-un limbaj înalt neologic prin care exorcizează gândurile eroului într-o retorică a incertitudinilor menită să surprindă metamorfoze spirituale, ipostaze contemplative, alături de cele mai obsesive angoase și neputința de a se elibera de zbuciumul sufletesc. 

Titlul romanului este sugerat de jurnalul sui generis al personajului principal, Ivan Moskov – un proscris de carieră, mercenar de conjunctură şi, în esenţă, un veritabil maestru al pierzanie – , jurnal în care acesta îşi justifică fărădelegile, perpetuându-şi dilema morală incitantă, adept incurabil al fericirii dobândite cu orice preţ. 

”Titlul cărţii incită, evident. Cu siguranţă aşteptările cumpărătorilor tind să se lege tocmai de acest titlu, dar conţinutul îi va duce mult mai departe şi mult mai adânc în miezul trăirilor pur omeneşti şi fireşti ale personajelor, astfel că vor simţi o asemănare izbitoare a acestora cu părţi întregi din gândirea şi simţirea lor.” - Carmen Georgeta Popescu

”Una peste alta, Biblia păcatelor i-a dat prilejul lui Andrei Bereczki să scoată tot ce e mai rău, ca și tot ce e mai bun din ce a înțeles din natura umană. Superba trufie constă în această înțelegere: iubirea și moartea au nevoie de inteligență pentru a fi iubire și moarte, adică altceva decât supremul act și, respectiv, ultimul act fiziologic al naturii umane. Că a îndrăznit să scrie așa ceva, Andrei Bereczki merită admirat numai și pentru că a încercat. Dacă a reușit, fiecare cititor al Bibliei păcatelor este lăsat de Biblia păcatelor să judece pentru sine. Iar aici se găsește inteligența supremă a acestei cărți despre natura naturii.” - Cătălin Badea-Gheracostea