Profesionalism si nu prea

Demersul emisiunii  televizate de a contribui, între altele, la educația financiară a românilor este unul binevenit, dar cu obligativitatea, din partea dumneavoastră, de a fi realizat la modul profesionist. Ce înseamnă profesionalism în media, în general, și în domeniul audio-vizual în special? La acest capitol, se pare că dumneavoastră ar trebui să  fiți mai pregătit. Avem cel puțin un argument atunci când vă dăm acest sfat: inexistența documentării în cazul emisiunii dumneavoastră de la TVR1 „Avantajele și capcanele C.A.R.-ului”, care, în loc să informeze corect, adică să aducă un plus de noutate în domeniu, dezinformează. Nu e cazul să vă mai amintim ceea ce scrie în orice manual de ziaristică: o știre credibilă trebuie verificată din cel puțin trei surse. Cu atât mai mult dacă vorbim de un comentariu. În cazul emisiunii dumneavoastră, respectiv a secțiunii la care facem referire, este un comentariu fără fond realizat “după ureche”, dacă e să folosim un limbaj mai puțin academic. De aceea, se impune să vă facem noi documentarea; condiția este să preluați informațiile într-o viitoare emisiune care să prezinte corect subiectul.

Un lucru important realizat în ultimii ani, care ar trebui știut, este că instituțiile financiare nebancare (inclusiv secțiunea caselor de ajutor reciproc) sunt trecute în Registrul de Evidență al B.N.R. Aici găsim, atât casele de ajutor reciproc active, cât și pe cele radiate de banca centrală.

 O simplă parcurgere a listelor privind casele de ajutor reciproc active arată, pentru cine nu știe, că în România există la ora actuală în majoritate case de ajutor reciproc ale salariaților și ale pensionarilor. De aici, o primă dezinformare în comentariul dumneavoastră: “în principiu, oricine se poate înscrie într-un C.A.R., chiar dacă de regulă doar pensionarii o fac”. Dar cea mai cunoscută organizație naţională de profil este Uniunea Națională a Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților din România (U.N.C.A.R.S.), organizație afiliată Rețelei Europene de Microfinanțare, care reprezintă interesele a 1.943 de C.A.R., din care fac parte aproximativ un milion de membri din întreaga țară (de tradiție fiind casele din învățământ și sănătate, din mari unități economice, precum R.A.T.B), inclusiv din mediul bancar.

 Apoi, ca să te înscrii într-o C.A.R., nu e de ajuns să plătești o cotizație, cum se lasă să se înțeleagă din comentariul televizat. O casă de ajutor reciproc funcționează ca o familie, iar un nou-intrat în cadrul acesteia presupune inițial existența recomandării de la membri deja existenți.

 Pe partea de economisire a sistemului, pentru fondul social acumulat de fiecare membru se plătește o bonificație, despre care este inexact să se spună că “aceasta este mică”. Nivelul bonificației ține de strategia fiecărei case de ajutor reciproc, iar în sistemul U.N.C.A.R.S.R. aceasta se situează, de regulă, la nivelul inflaţiei.

Cu toate că dobânzile la împrumuturile acordate prin C.A.R. au cunoscut în ultimii ani un trend în creștere, o astfel de bonificație face sistemul atractiv, în condițiile în care există și instrumente de protecție socială, precum ajutorul în caz de de deces al membrilor, sprijin pentru studii acordat copiilor dotați provenind din familii modeste precum şi alte ajutoare.

În partea a doua a comentariului se aduce o gravă atingere imaginii caselor de ajutor reciproc viabile, unele dintre acestea cu o activitate de tradiție de zeci de ani. Afirmații precum “un C.A.R. se poate ușor transforma într-o schemă piramidală”, “având în vedere faptul că mulți dintre cei împrumutați sunt oameni în vârstă, există riscuri mai mari de neplată, iar o astfel de asociație prost gestionată poate ajunge și la faliment” sunt pripite și nu caracterizează majoritatea caselor de ajutor reciproc ale sistemului U.N.C.A.R.S.R.

 Spre exemplu, pentru casele de ajutor reciproc din sistemul U.N.C.A.R.S.R.  este funcțional un sistem complex de supraveghere a riscurilor – de credit, dobândă, operațional, reputațional, sistemic ș.a., apropiat de supravegherea bancară, sistem pus la punct cu asistență din partea B.N.R.

 Casele de ajutor reciproc din sistemul U.N.C.A.R.S.R. sunt supravegheate astfel din punct de vedere al solvabilității (inclusiv rezervele financiare constituite la nivel de casă), al calității activelor (ponderea activelor neproductive în activele totale ale casei, a împrumuturilor în active, precum și a creditelor restante în total împrumuturi), al costului activității, nivelului de lichiditate, de bonificare a fondului social și evoluției numărului de membri.

În cazul întârzierii la plată a ratei împrumutului la C.A.R. între 90 și 180 de zile, casa de ajutor reciproc dă în executare silită membrul respectiv și chiar giranții, dacă e cazul.

În sfârșit, dacă mai era nevoie de afirmații neprobate prin exemple concrete, se face referire la creșterea alarmantă a numărului reclamațiilor depuse la Protecția Consumatorului cu privire la abuzuri sau chiar nereguli comise de C.A.R. față de membrii lor.  Ne-am fi așteptat la o informare corectă a publicului despre casele de ajutor reciproc din România care funcționează ilegal sau la limita legii, care, din păcate, continuă să existe  și față de care instituţiile abilitatea ale statului trebuie să-şi facă datoria.  Altfel, totul este vorbă goală şi aceasta nu face casă bună cu profesionalismul.

PREŞEDINTE,

Prof.dr.ec. Nicolae Paşca