Ioan Es. Pop invitat la Dialoguri cu scriitori români

Trei indicii ca să vă dați seama despre cine vorbim: 1. „…aici viața se bea și se moartea se uită”—unul dintre versurile sale emblemă. 2. Porcec (amic cu Mopete). 3. Acolo unde se agață harta-n cui e un loc aproape magic și mitic, al cărui nume începe cu litera „I” și de unde, odată ajuns, nu mai poți pleca…

O, da, miercuri, pe 29 ianuarie, de la ora 19, ne întâlnim în Cafeneaua Cărturești Verona cu Ioan Es. Pop, poet nouăzecist a cărui „metafizică pământeană” surprinde, intrigă și emoționează deopotrivă, pentru o discuție despre poezie, viață, hobby-uri și vicii, Bucureștiul ascuns și Ieudul revelat, despre iarnă, despre Mircea și Iarna cu Mircea (cititorii stiu de ce, dar poate nu știu cine și vor afla cu siguranță și ce), despre legătura dintre scris și Casa Poporului în construcție (da, da, n-o credeați în stare de așa companie selectă, nu?) si multe altele, mici și mari, cum îi șade bine unui poet lucid, care-și tempereaza sensibilitatea înecând-o sistematic, din dragsoste, în esența tare a realității.  

De asemenea, Ioan Es. Pop va răspunde, ferm, afabil și ușor ironic, după cum îi este felul, și la de-acum celebrul chestionar Cărturescian, va participa la alte „jocuri și jucării” literare și lingvistice și ne va citi mai multe poeme, ale sale si ale unui poet preferat, strain și nu neapărat „de mult uitat”.

Ioan Es. Pop este un poet luminos care străbate calm întunericul conștiinței frământate, încet, dar sigur, fără iluzii, fără speranțe și fără resemnare, un poet care pune întrebări incomode, lumii și sieși și pe care l-am invita oricând la o „vodcă cu bere”, ca să-l întrebăm, discret, când nu se uită nimeni, „Ce să facem chiar dacă de sus nu ne răspunde nimeni?”

„Mie îmi plac lucrurile dulci și calde”, spune el uneori, cu un zâmbet larg, bonom și ușor pișicher, de curtean manierat din alte timpuri, și-atunci înțelegi că te mai poți cuibări în poezie, chiar și în cea mai lucidă și tăioasă, dacă știi unde să cauți oaze generoase de tandrețe.

Și cum un poet se prezintă cel mai bine prin versurile sale, iată o mostră (Iarnă cu Mircea, din fulminantul și ultrapremiatul volum de debut al autorului, Ieudul fără ieșire) a ritmului lăuntric pe care îl puteți descoperi, pe viu, la întâlnirea cu Ioan Es. Pop:

„e drept, în singurătatea asta nu orice om singur

ar duce-o prea mult. dar sînt

o groază de nimicuri ce trebuiesc onorate:

dorința de a fi cu orice preț,

neputința de a mai iubi

și ziua de ieri.”

Așadar, și de data aceasta, o întâlnire de neratat: miercuri, 29 ianuarie, de la ora 19, numai la Dialoguri cu scriitori români, în cafeneaua Cărturești Verona, într-un dialog cu Nadine Vlădescu. De data aceasta, misiunea moderatoarei va fi aceea de a reuși să nu se lase ademenită, pentru totdeauna, într-o singură lume poetică, atât de frumoasă, de vie, de inteligentă în aparenta ei transparență, lumea Iedului, unde, din fericire, nu există ieșire.

Proiectul Dialoguri cu scriitori români este inițiat și finanțat de Cărturești și are loc lunar în librăriile din București, Cluj, Iași și Timișoara. Acest demers a apărut ca un raspuns la situația pieței de carte din România care înregistrează anual un numar tot mai mic de cititori și de cumpăratori de carte, propunâdu-și să promoveze literatura și mai ales pe cei care o produc printr-o serie de întâlniri informale cu publicul. Proiectul își dorește să ajute la demararea unui dialog funcțional între edituri, librării, scriitori şi public, dar și la sincronizarea între oferta pieţei de carte şi cererea publicului și implicarea jucătorilor de pe piața de carte în demersul încurajării lecturii.