Vernisaj Expozitie Fine Art Photography Dan St. Andrei

Pe data de 1 Martie 2013 va avea loc vernisajul expozitiei de Fotografie de Arta “Muse Descompuse” a artistului Dan St. Andrei, prima din acest an a artistului. Evenimentul, organizat in parteriat cu Galeria de Arta Aiurart va avea loc la Sarroglia Lounge Art Gallery din strada Vasile Lascar nr. 59 (colt cu strada Maria Rosseti) incepand cu orele 19.00. Expozitia va fi deschisa in perioada 1 martie – 31 martie. Sponsorul principal al acestui eveniment este Canon Romania.

Cateva cuvinte despre acest proiect, din partea artistului.

De ceva vreme ma tot gandesc la muzele de demult... si zic de demult intrucat in ziua de azi relatia dintre muza si artistul sau este aproape inexistenta in cultura noastra mandra si individualista...

Ce sunt muzele?

Zeite gratioase, fiice ale memoriei, idealuri platonice, modele pentru  portretele Sfintei Mame, femei virtuoase sau desfranate... luceferi feminini... iubite invaluite in mister pe care le nu le poti atinge? Valeti feminini ai imaginatiei cuiva? Concepte complementare, inventii poetice, fantome atat de dorite care vin pe neasteptate, regine ale superficialului, auto-muze, muze interioare?

Aceste teme romantice ale idealizarii si ale iubirii interzise (sau ne-consumate) au atins apogeul in Italia renascentista. Poeti ca Dante si Petrarca si-au plasat muzele pe socluri inalte, astfel incat Beatrice (in cazul lui Dante) si Laura (Petrarca) sunt descrise ca modele ale perfectiunii si puritatii, in timp ce interesul lui Boccaccio catre muza sa Maria est un amestec perfect de dragoste a mintii, trupului si sufletului. Idealizarea Beatricei si a Laurei sunt partial atrinuite Marianismului, pentru ca in sec. XIII Sf. Maria a devenit din ce in ce mai importanta ca mediator intre oameni si Dumnezeu. Catre Maria se rugau majoritatea oamenilor pentru mijlocire divina.

In acest context nu este o exagerare sa spunem ca Beatrice ca muza a lui Dante este o creatie a secolului XIX, caci in secolele anterioare ea a fost trecuta cu vederea in favoarea unor personaje mai intunecate, mai dramatice ale Divinei Comedii, dar perioada victoriana a preluat-o si adoptat-o.

Muza in aspectul ei cel mai pur este partea feminina a barbatului creator, cu care trebuie sau nu sa aiba relatii de natura carnala, ca sa nasca o noua opera. Ea este anima animusului lui, in roluri inversate, ea il penetreaza si inspira, iar el gesteaza si expulzeaza.

Dar astazi nu mai avem exercitiul incrucisarii rimelor sau al alaturarii lor, am uitat metrul antic sau hexametrul. Ne-am pierdut picatura de romantism si nota lirica. Am uitat sa fim visatori si sa ne pierdem in reverie... Nu imi ramane decat sa va invit la un moment de plutire in compania muzelor, asa cum le vad eu.