MRU: Fapte, nu vorbe!

I. Căderea Guvernului Ungureanu (29 aprilie 2012): Nu PDL a trădat, au trădat oameni din PDL. Unii s-au reîntors în PDL și sunt în poziții de conducere sau în Parlament. 

II. Plecarea la Varșovia, în ultima zi de guvernare, a fost discutată cu Președintele Traian Băsescu. Premierul României nu putea lipsi de la o reuniune de lucru care însemna întâlnirea cu Prim-Ministrul Chinei și alți premieri din statele Europei Centrale. Miza era strategică pentru România. Prezența mea la Varșovia atunci garantează astăzi prezența Premierului chinez în București. Cum ar fi fost interpretată absența Premierului României de la o astfel de întâlnire, pe fondul așteptatei moțiuni de cenzură? Că România este instabilă politic, că Prim-Ministrul așează supraviețuirea Guvernului deasupra interesului național. Fals! Interesele României sunt deasupra intereselor politice de moment. 

III. Am avut încredere în conducerea PDL și în conducerile celorlalte forțe politice din coaliție (UDMR, UNPR, Grupul minorităților) că vor face tot ce este posibil ca Guvernul să nu cadă. Mulți și-au ținut cuvântul. Nu am înțeles însă niciodată de ce grupurile parlamentare nu au fost convocate pentru o întâlnire cu Prim-Ministrul, așa cum s-a întâmplat înaintea tuturor moțiunilor de cenzură cărora le supraviețuise coaliția de atunci. 

IV: Nu am absolut niciun reproș să îi fac dlui Președinte Emil Boc. A fost alături de mine până la sfârșit. 

V: Cei care vorbesc astăzi de istoria ultimelor zile ale Guvernului Ungureanu știu doar câteva detalii. Cei care știu, nu vorbesc.

VI: Dacă partenerii de coaliție aveau o soluție mai bună în 8 februarie 2012, de ce nu au propus-o atunci?

VII: Coaliția a funcționat bine cât am fost Prim-Ministru.

VIII: Celor care spun că Guvernul a căzut din cauza lipsei de experiență, le răspund: da, Guvernul a căzut din cauza lipsei de experiență în a face compromisuri care să nenorocească Țara. Pentru unii este lipsă de experiență, pentru mine este patriotism. 

IX: Am avut o relație bună cu toți parlamentarii coaliției. Nu uit cât de surprinsă a fost majoritatea parlamentarilor PDL, UDMR, UNPR când au văzut cum trec unii dintre colegii lor de cealaltă parte a baricadei. 

X: Nu mi-a propus nimeni să devin membru PDL cât am fost Prim-Ministru. Sunt însă recunoscător membrilor PDL pentru susținerea acordată Guvernului pe durata mandatului. Nu uit cum m-au primit să le vorbesc în ziua de 6 mai 2012, la lansarea candidaților pentru alegerile locale. Știu că ar fi vrut să le fiu președinte. Partidul însă avea conducere, o conducere aleasă. 

XI: Pentru a fi în conducerea unui partid trebuie să dovedești că poți lupta pentru partid și nu pentru sine, să lupți în bătălia electorală cot la cot cu membrii partidului, să fii alaturi de ei la greu, nu doar la bine, să fii recunoscut de toți membrii partidului ca fiind al lor, reprezentativ și loial. Ca să ajungi în vârf, trebuie să dovedești. Conducerea partidului nu este un premiu, este o responsabilitate.

XII: Am înțeles că am o datorie morală față de partidul care m-a susținut ca Prim-Ministru. Mă bucur că, spre deosebire de alți membri ai conducerii PDL - eu nefiind PDL-ist - am putut sprijini candidaturile PDL în alegerile locale din 11 iunie 2012. 

XIII: Cine vorbește de unitatea dreptei să pună mâna să contribuie. Unitatea dreptei nu este o chestiune de metafizică sau de comentariu - participi sau nu la acest efort, când ești conștient care sunt problemele. Unitatea dreptei nu este un cadou și nici un miracol. Unitatea dreptei este rezultatul unui efort comun la care sunt chemați să participe toți cei care cred în el. Dacă vezi că lucrurile nu merg, vii și spui: pot să ajut, pot să pun umărul? Unitatea dreptei se face prin dialog și acțiune comună, altfel este plină lumea de teoreticieni.

XIV: Știu că și FC, și PMP, și PNȚCD, și IRL, și PER, și mulți din PDL înțeleg acest lucru. Diferențele țin de nuanțe, nu sunt de fond. Unitatea de acțiune a dreptei nu este imposibilă. 

XV: Cred că este timpul să reafirm care sunt principiile minime ale unității de acțiune a dreptei, despre care am vorbit încontinuu începând cu 10 decembrie 2012, când alții se gândeau în primul rând la confortul politic propriu sau când tăceau rușinați de rezultatul din alegerile generale: listă unică la alegerile europarlamentare, candidat  unic al forțelor de dreapta la alegerile prezidențiale. Atunci declarațiile au fost primite cu neîncredere, astăzi majoritatea imi dă dreptate. 

XVI: Și pentru că văd că urechile se destupă greu, în timp ce limbile se dezleagă prea repede, îi chem public pe președinții PDL, PMP, PNȚCD, IRL și PER la o discuție în care să decidem asupra a ceea ce este de făcut și să tranșăm răspunsul la întrebarea: este sau nu posibilă unitatea de acțiune a forțelor politice de centru-dreapta, începând cu luna ianuarie 2014? Propun ca această întâlnire să aibă loc cât mai curând, chiar și la începutul săptămânii viitoare.  E timpul să aflăm cine dorește victoria în 2014 și cine nu, cine vrea binele României și cine nu.

Mihai-Razvan Ungureanu

Președinte FORȚA CIVICĂ