O specie rara si rafinata de eveniment - 'Woyzeck' in traducerea Mihaelei Sirbu, gratuit la LiterNet (http://www.liternet.ro)

BUCURESTI - 13 februarie 2006

Comunicat tip General in Educatie / Cultura

Fisiere atasate:

12158-gbuchnerwoyzeck.jpg

Woyzeck e cel dintii antierou al modernitatii teatrale: un om banal, lipsit de maretie, incapabil chiar de verbalizarea propriilor dileme. Iubita lui Marie n-are nici macar grandoarea decaderii marilor prostituate, e doar o amanta de garnizoana care nu-si intelege barbatul si-si cauta placeri de-un moment. Capitanul care-si bate joc de soldatul care-l slugareste nu e un monstru, e doar o masinarie birocratica, doctorul caruia Woyzeck ii serveste de cobai nu e un prototip al creatorului lui Frankenstein, e doar un dresor stiintific de pisici. Uriasa inginerie a terorismului social de zi cu zi din astfel de fiinte, de o banalitate devenita apocaliptica, e format.

De la Woyzeck incoace, teatrul e populat aproape numai de astfel de oameni obisnuiti. Buchner a reusit, insa, cumva, sa-i gaseasca forma absoluta. A rautatii si distrugerii....

Dragi prieteni,

>>>> Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editate de LiterNet:

182. Georg Buchner: Woyzeck (editia Lehmann - traducere din limba germana de Mihaela Sirbu)

Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet, de la adresa

http://editura.liternet.ro

>>>> Argument:

O dramaturgie-memorie

Georg Buchner a murit pe neasteptate la 23 de ani. Era in anul, deloc gratios, 1837. Lasa in urma o cariera ratata de medic, citeva piese de teatru (Leonce si Lena, Moartea lui Danton) primite cu reticenta intii, cu entuziasm apoi, si un text neterminat, fragmentat si fara titlu.

Acestui text avea sa-i dea un nume, aproape 50 de ani mai tirziu, primul editor al operelor complete buchneriene, Karl Emil Franzos: avea sa-i dea numele personajului central, Woyzeck.

Woyzeck a devenit, in timp, cea mai montata, discutata si disputata dintre piesele medicului german. Inspirat dintr-un caz real, cel al unui soldat care-si ucide iubita (mama a copilului lui) adulterina, si insistind asupra abrutizarii sociale la care e supus individul, s-a spus despre Woyzeck ca e un text tezist, cu aplecari stingiste. Neinchegat dramaturgic si ignorind legile seculare ale situatiei dramatice, Woyzeck a fost acuzat de non (sau anti)-teatralitate. N-are conflict, e doar povestea unei crime previzibile, au tipat unii; personajele n-au caractere puternice, n-au idee, nu sint memorabile, s-au ultragiat altii.

Si cu toate acestea, aceasta piesa, care ignora cu seninatate si mult mai radical ca Leonce sau Danton... regulile clasice ale artei scrierii dramatice, avea sa aiba o istorie spectacologica impresionanta. Doar in Romania ultimelor decenii (cele ale gloriei teatrale) au existat montari datorate unor nume remarcabile: Radu Penciulescu, Alexa Visarion, Tompa Gabor, Dragos Galgotiu, Radu Apostol (in 2004), Mihai Maniutiu (in 2005). Numai cea a lui Apostol tine cont de faptul ca intre timp, din 1867 incoace, corpusul manuscriselor Woyzeck suferise citeva reevaluari: s-a dovedit, de citeva decenii, ca versiunea lui Franzos era infidela, din cauza numeroaselor interventii (conjecturi) ale ingrijitorului de editie asupra textului original (Franzos a incercat, de fapt, sa forteze Woyzeck intr-o schema cit de cit logica, dupa normele vremii sale, insa s-a dovedit ca asta nu era ceea ce si-ar fi dorit Buchner vreodata). Dupa con de umbra editoriala, in care piesele buchneriene au ramas pina in anii douazeci ai secolului urmator, alte doua variante - prima semnata de Witkowski (1920), cealalta de Bergemann (1922) - au incercat sa preia cu mai multa fidelitate textul, insa editia considerata in prezent canonica e cea realizata in 1967 de Werner R. Lehmann, cel care organizeaza familia de manuscrise Woyzeck, oferind si un mod de asamblare a tablourilor intr-o structura dramatica sugerata de Buchner insusi. Pe aceasta versiune, tradusa, la cererea regizorului, de o excelenta cunoscatoare a limbii germane si a formei ei teatrale, Mihaela Sirbu, s-a bazat montarea lui Radu Apostol de la Teatrul 'Maria Filotti' din Braila.

Daca Woyzeck-ul lui Maniutiu (de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj), unul dintre cele mai laudate spectacole ale anului 2005 (mai ales datorita excelentelor prestatii ale unor actori ca Bogdan Zsolt, Kezdi Imola si Hathazi Andras), cel al lui Radu Apostol a fost, cu un an inainte, unul dintre cele mai contestate. La fel de contestat ca piesa insasi, la vremea ei trecuta...

Asta, pentru ca Woyzeck-ul lui Apostol (ca si cele ale unui Langoff sau Ostermeier) exploateaza tocmai ceea ce da unicitatea - pentru o piesa de secol XIX - si modernitatea, anti- (sau post) aristotelica, lasind urme adinci in scriitura de teatru de mai tirziu, unui astfel de text: structura sa de dramaturgie-memorie, de investigare a mecanismelor interioare si exterioare ale alienarii. Care nu tine de conditii istorice exceptionale, de o situatie-limita a umanitatii, ci de uzura cotidiana a ierarhiilor si interactiunilor sociale. Adevaratul Woyzeck, cel a carui poveste e pretextul piesei lui Buchner, tratat de nebun, a stat inchis cu anii intr-o institutie pentru bolnavi mentali. Dar tine crima in mod exclusiv de patologic? Sau e natura dubla, de zeu si animal, a fiintei umane care poate duce la ultima, disperata, zbatere a copilului divin abrutizat in lumea terestra a spiritelor militarizate. O temporizata acumulare de revolta si violenta al carui traseu e revizitat cu obstinatie in cautarea bresei; o bresa, de la inceput, e de negasit.

Woyzeck e cel dintii antierou al modernitatii teatrale: un om banal, lipsit de maretie, incapabil chiar de verbalizarea propriilor dileme. Iubita lui Marie n-are nici macar grandoarea decaderii marilor prostituate, e doar o amanta de garnizoana care nu-si intelege barbatul si-si cauta placeri de-un moment. Capitanul care-si bate joc de soldatul care-l slugareste nu e un monstru, e doar o masinarie birocratica, doctorul caruia Woyzeck ii serveste de cobai nu e un prototip al creatorului lui Frankenstein, e doar un dresor stiintific de pisici. Uriasa inginerie a terorismului social de zi cu zi din astfel de fiinte, de o banalitate devenita apocaliptica, e format.

De la Woyzeck incoace, teatrul e populat aproape numai de astfel de oameni obisnuiti. Buchner a reusit, insa, cumva, sa-i gaseasca forma absoluta. A rautatii si distrugerii.


Traducerea Mihaelei Sirbu e prima versiune romaneasca a textului buchnerian publicata dupa cea din editia de Scrieri alese, aparuta in anii ’50. Este, in plus, si cea dintii transpunere integrala a piesei, in exact forma de santier lasata de autor, avind ca punct de plecare editia Lehmann. Desi s-ar putea sa treaca prea putin observat si comentat, acest Woyzeck ar trebui sa fie - si este - o specie rara si rafinata de eveniment...

(Iulia Popovici)

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Iulia Cojocariu, Delia Oprea, Corina Ungureanu, Dora Ionescu, Radu Ilarion-Munteanu, Ada Demirgian, Manuela Andrei, Geta Rossier, Raluca Truscanu, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro


VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM !

Despre LiterNet

>>>> Editura LiterNet (http://editura.liternet.ro) este cea mai mare Editura on-line din Romania publicind in cei peste 4 ani de activitate 181 volume ale unor autori romani, maghiari, germani, francezi, catalani si rusi in prezentari grafice de exceptie. In acest moment volumele LiterNet au depasit 488,000 de exemplare descarcate. Volumele LiterNet sint disponibile gratuit atit cititorilor din tara cit si celor din strainatate.
Razvan Penescu
rpenescu@liternet.ro

Permalink: https://www.comunicatedepresa.ro/liternet/o-specie-rara-si-rafinata-de-eveniment-woyzeck-in-traducerea-mihaelei-sirbu-gratuit-la-liternet-httpwww-liternet-ro