Tatal nostru care esti in supermarket - Petre Barbu la LiterNet (http://www.liternet.ro)

>>>> Argument:

Teatrul lui Petre Barbu sau Reverii, cosmare si utopii

Dramaturgia scrisa de Petre Barbu (n. 1962) contureaza un teritoriu care pare familiar: piesele sau textele noi pentru teatru ale unor autori precum Saviana Stanescu, Stefan Caraman, Alina Nelega, Radu Macrinici reflecta preocupari, teme si subiecte arondate prioritar de catre jurnalistica anilor romanesti de dupa 1990. (...) Temele, subiectele abordate de acesti scriitori sunt ale unui tragic al actualitatii. Acest tip de tragic este o caracteristica evidenta a unei lumi disarmonice unde criza de durata a gestiunii politice lasa sa se vada tot mai frecvent fisurile unui model de coexistenta a carui autoritate este tot mai discutabila.

Temele, subiectele abordate de acesti scriitori, inclusiv romanii mentionati, sint ale unui tragic al actualitatii. Acest tip de tragic e o caracteristica evidenta a unei lumi disarmonice unde criza de durata a gestiunii politice lasa sa se vada tot mai frecvent fisurile unui model de coexistenta a carui autoritate este tot mai discutabila. Intr-o carte aparuta recent, Clipa eterna, Michel Maffesoli regindeste paradigma existentialului astazi din perspectiva reintoarcerii tragicului: intre altele, el propune spre reflexie un paradox care face diferenta intre societatile moderne, centrate pe rezolvarea problemelor, si cele postmoderne, unde viata sociala se confrunta cu 'tensiunea tragica creata de aceste probleme'. Aceasta tensiune, spune autorul, 'confera o dimensiune eterna clipei, efemerului cotidian si ritualurilor sale traite cu intensitate'. Faptul acesta explica modificarea extraordinara a perceperii duratei, a raportului intre ceea ce dorim si ceea ce putem, raport inscris fatalmente intr-o secventa temporala pe care o numim viata noastra.

Dramaturgia lui Petre Barbu se revendica de la acest tip de tensiune care caracterizeaza, intre altele, si mentalul romanesc de dupa 1990, o societate in adaptare prelungita care parcurge, ca-n transa, o serie de manifestari psihice cu consecinte asupra proiectului existential greu de evaluat si astazi. Textele sale pentru teatru, Duelistul, Dumnezeu binecuvinteaza America, La stinga tatalui sau Tatal nostru care esti in supermarket (ultima dintre ele, piesa a anului 2001 fiind publicata de Editura UNITEXT)) dezvaluie o tematica unde sint manifeste obsesii sub diferite forme. Priza la real a personajelor sale este de cele mai multe ori una neobisnuita. Chiar modul in care Barbu gindeste sau se lasa purtat de subiectul ales este citeodata uimitor.

Dramaturgia lui Petre Barbu, ca si in Tatal nostru care esti in supermarket, este una a actualitatii dar, in acelasi timp, in adincime, una a derivei: lumea personajelor sale traiesc intr-o realitate careia mai degraba trebuie sa-i faca fata decit sa intervina activ in prefigurarea ei. Instinctele joase, poftele, reveriile, cosmarurile lor trimit la o postmodernitate din care numai prefixul ('post'/dupa) pare sa aiba paradoxal ceva consistenta caci despre modernitate ea pare pentru acestia o 'poveste' pe care au uitat-o de-o fi auzit-o vreodata. Spectaculosul acestor texte pentru teatru tocmai de aici mi se pare ca vine, din aceasta 'naveta' neobosita intre ceva pierdut, inca neregasit dar nici inlocuit de altceva. Mi se pare c-ar fi emblematic acest spectaculos, si substanta lui, pentru lumea romaneasca de azi, aceea a trairii intr-un paroxism neprovocat si lipsa unei consistente a propriului destin.

(Marian Popescu)

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Delia Oprea, Dora Ionescu, Radu-Ilarion Munteanu, Manuela Andrei, Raluca Truscanu, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro

VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM !