Un roman de Alina Nelega, pe LiterNet: 'ultim@ vrajitoare' (http://editura.liternet.ro)

Cititi sau descarcati acest roman la http://editura.liternet.ro

>>>> Argument:

Tentatii angelice


(…) Eroii neleghieni - ingeri, vrajitoare, chat-isti, demoni care nazuiesc la uzurparea bosului, diversi Dracula de stirpe romaneasca, dupa chipul si asemanarea lui Vlad Tepes, domnitorul singeros, cu barba de tap - nu au o realitate proprie si stabila, ei intra in roluri, interpreteaza un text, apoi isi schimba infatisarea. Mare carnaval! Dar si acest cuvint e scris in carte. Dupa cum, orice cuvint pe care l-as spune despre carte si, deci, orice constatare, se afla acolo: nu poti spune despre ea nimic nou. Pentru ca isi contine propriul metadiscurs si acest cuvint e continut. Toate teoriile contemporane, Foucault si Baudrillard, teoria mastilor auctoriale, ideile lui George Steiner despre moartea tragediei, pina si carnavalul batrinului si simpaticului Bahtin si, evident, lecturile obligatorii: Aristotel, Euripide..., intr-un cuvint, totul e acolo, in roman.

Curata metafictiune!
Ademenire metafictiva. (...)

E limpede ca citim un roman, dar in paginile lui avem parte de un carnaval multitextual: texte-Matrioska aflindu-se ascuse unul in stomacul celuilalt; marele text este locuit de liota textelor mai mici: poezie, jurnal, drama, critica si teorie, in fine, chiar si un dictionar rezumativ, scotind in evidenta titlurile-cheie, headlines-urile, pentru ca, la sfirsit, sa reluam in viteza cele citite.

Limba angelica a romanului este colorata, un melanj burdusit in care se lafaie engleza - si asta nu doar din pricina internetului, dar parca si romana contemporana se preteaza, mai bine decit maghiara*), la artefactele bilciului universalist. Limba este baroca si directa, vorbeste si, in acelasi timp, genereaza poezie.

Caci in romanul acesta cineva vorbeste. Un limbaj arborescent, compozit, creat prin mijloace poetice, mereu cu aparenta unui discurs preliminar. Liber si in devalmasie, el povesteste o istorie fragmentata. In acest discurs se exprima constiinta unui inger, dar este fluxul incontrolabil al constiintei, discontinuu, bolboroseala dadaista uneori, alteori scriere automata, un suvoi al cuvintelor de un baroc dens si somptuos. Monologul ingerului nu face decit sa demistifice ascunzisurile si hiatusurile din constiinta proprie a cititorului.

Tot ce exista sub soare nu-i decit lume creata: fictiune. Realitatea nu lasa decit amprente, urme, iar lumea nu exista decit in imaginatia cuiva, desi cuvintele, uneori, invoca o anume realitate. Ce-o fi fiind aceasta realitate? Este ceea ce semiotica si Iuri Lotman numesc realitate secunda - arta in genere, literatura, teatrul. Mai ales teatrul. Da, dar in lumea neleghiana teatrul este invechit si hulit, forma goala prin care sa-ti cistigi existenta sau, mai degraba, sa supravietuiesti, instrument al exhibarii de sine, triumf al ignorantei. (Daca as fi critic de teatru roman m-as simti prost la citirea unor pagini ale romanului, dar nici in situatia mea nu-i o lectura confortabila.) Naucitor este, de exemplu, pasajul retetei de a scrie o piesa de teatru, reteta oferita naratorului de catre binefacatorii sai mentori vest-europeni: cum anume sa sudezi toate excentricitatile si situatiile de viata intolerabile, toate perversiunile si intreaga mizerie umana, incit produsul finit sa fie o piesa de succes, trendy. Navalnic si violent acest pasaj - ca si cind scriitoarea si-ar varsa propriul singe; in definitiv vorbeste despre propria-i meserie, aceea de dramaturg. Desi, adulmecind indeaproape singele, vom simti imediat ca este recuzita de teatru, metasinge.

Nu-i tocmai o idee productiva sa invoci drept argument, in cazul unui roman postmodern, biografia autorului. Totusi: tirgumuresanca Alina Nelega este prozator, dramaturg, consilier artistic intr-un teatru, regizor, critic, traducator, teatrolog care si-a scris teza de doctorat despre drama vest-europeana contemporana. Se misca dezinvolt printre limbaje si genuri artistice, ca un adevarat om liber. Proza ei poarta amprenta experientei teatrale, vizibila in modul de vorbire si sensibilizare pentru dialog. Desi dialogurile ei sint, mai degraba, monologuri in proza, dupa cum si in teatru, acesta este genul ei preferat (de altfel a si scris citeva monodrame, cu totul remarcabile). Dar, iata, si monologul este genul-centaur: jumatate proza, jumatate drama. Iar daca este bun, atunci pe jumatate este si poezie: poezie scrisa de ingeri.

(Andrea Tompa, Versiunea in limba romana: Ion Calion)

Nota: *) Acest text este traducerea prefetei la editia in limba maghiara a romanului.

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Delia Oprea, Radu-Ilarion Munteanu, Dora Ionescu, Raluca Andrei, Anda Visan, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro

VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM!