PROGRAMELE OIM PENTRU COMPENSAŢII ÎŞI ÎNCHID LINIA DE TELEFON ŞI SERVICIILE DE POŞTĂ ELECTRONICĂ PENTRU ROMÂNIA

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) îşi închide liniile telefonice şi serviciile de poştă electronică pentru persoanele rezidente în România. Cu începere din 20 mai 2004, solicitările sosite din România prin telefon sau poşta electronică nu vor mai primi răspuns.

OIM desfăşoară programul de plată a compensaţiilor în numele Fundaţiei Germane „Memorie, Responsabilitate şi Viitor” şi a Tribunalului American care administrează Acordul cu Băncile Elveţiene. Confruntată cu numărul foarte mare de apeluri, mesaje electronice şi scrisori de la solicitanţi din România care nu au depus la timp cereri, OIM nu are altă soluţie decât să îşi închidă temporar serviciile telefonice şi electronice pentru România până când situaţia va reveni la normal. Aceasta este singura modalitate prin care OIM se poate asigura că solicitanţii îndreptăţiţi din întreaga lume, şi anume cei care au depus o cerere la OIM înainte de expirarea datei limită de 31 decembrie 2001, pot continua să aibă acces la serviciile sale.

OIM a procesat şi a soluţionat cea mai mare parte a celor aproximativ 8.000 de solicitări din România depuse în cadrul Programului German de Compensare pentru Munca Forţată (GFLCP) şi în cadrul Programului pentru Victimele Holocaustului (HVAP).

În afară de unele probleme legate de contestaţii, moştenitori şi finalizarea plăţilor precum şi revizuirea numărului mic de cereri rămase, OIM a completat procesarea tuturor cererilor provenite din România. Un număr de 4.600 de cereri au fost aprobate pentru plată în cadrul Programului German de Compensare pentru Munca Forţată şi 4.600 de solicitanţi primesc deasemenea plăţi în cadrul Programului pentru Victimele Holocaustului.

De mai multe ori şi pe mai multe căi, OIM a atras atenţia victimelor, asociaţiilor victimelor, autorităţilor şi presei asupra faptului că data limită de depunere a cererilor de compensaţii a expirat şi că OIM nu va mai accepta alte cereri de compensaţii după această dată, depunerea unor astfel de cereri fiind inutilă. Acest mesaj nu pare însă a fi fost auzit sau acceptat şi OIM se confruntă în prezent cu un flux constant de cereri noi.

Nici OIM Bucureşti şi nici organizaţiile de romi sau asociaţiile victimelor nu mai pot, la acest moment, să solicite sau să accepte cereri pentru oricare din cele două programe de compensaţii. OIM dezaprobă încercările unor indivizi sau asociaţii de a solicita pe mai departe compensaţii sau de a distribui formulare de cerere şi îi condamnă pe toţi aceia care induc în eroare persoane în vârstă cu informaţii incorecte în ceea ce priveşte criteriile şi posibilităţile de a beneficia de Legea Fundaţiei Germane şi de Acordul cu Băncile Elveţiene.

OIM nu este implicată în implementarea nici unui alt program de compensaţii, cum ar fi pentru pierderi suferite în timpul războiului din 1999 din fosta Iugoslavie, pentru supravieţuitorii celui de al doilea Război Mondial, etc. şi nu are ştiinţă de existenţa unor astfel de programe.