Integrala Maigret la Polirom

Inspectorul Maigret face parte din panteonul detectivilor celebri, alaturi de nemuritorii Hercule Poirot, personajul Agathei Christie – regina nedetronata a romanului politist –, si Sherlock Holmes, personajul lui Sir Arthur Conan Doyle. Georges Simenon, creatorul lui Maigret, de la a carui nastere s-au implinit anul trecut 100 de ani, a scris peste 500 de romane, multe sub pseudonim, dintre care 75 il au drept personaj pe inspectorul Maigret. Cartile au fost traduse in peste 60 de limbi si au cunoscut 55 de ecranizari si seriale de televiziune, memorabile fiind filmele cu Jean Gabin in rolul principal si serialele cu Rupert Davies (realizat de BBC) sau Jean Richard (Antenne 2). Audienta ultimului serial Maigret, cu Bruno Cremer (produs de Dune si France 2), a depasit, in Franta, pragul de 25%. Desi este imposibil de estimat cu precizie, se considera ca numarul volumelor Maigret vindute in intreaga lume depaseste 850 de milioane de exemplare, acestora adaugindu-li-se nenumarate videocasete si DVD-uri.
Simpaticul si indragitul personaj Maigret contrasteaza insa violent cu creatorul sau. Nascut la Liege, in Belgia, despre Georges Simenon se stie ca a fost mai curind betiv si afemeiat. A fost casatorit de doua ori, a avut mai multe prietene apropiate, printre care si cunoscuta cintareata Josephine Baker, si, dupa propria marturie, s-ar fi culcat cu 10.000 de femei, majoritatea prostituate. „Eram nebun dupa femei... Dupa orice femeie... inalta, scunda, slaba, grasa... Trei, patru, uneori chiar cinci pe zi... Sufar literalmente gindindu-ma ca in lume sint milioane de femei pe care nu le voi avea niciodata.” Se spune ca, in 1957, cind lui Albert Camus i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatura, simtindu-se frustat, de necaz Simenon si-ar fi batut nevasta.
A schimbat 35 de locuinte, in Europa, America de Nord, Asia, Australia si chiar Africa, fiind considerat un adevarat „cetatean al lumii”. In iunie 1933, ii ia un interviu lui Trotki. A avut patru copii, desi, spune, si-ar fi dorit doisprezece. Fiica sa, Marie-Jo, s-a sinucis in 1978, la 25 de ani, un episod tragic descris pe larg de Simenon in „Memorii intime”, testamentul sau din 1981, publicat o data cu retragerea definitiva din viata publica si literara. „As dori sa inteleg lumea, nu s-o judec”, pare a fi motto-ul operei sale. A fost prieten apropiat cu Jean Renoir, Jean Cocteau, Henry Miller, Charles Chaplin, Maurice Vlaminck si Andre Gide. Simenon „este, probabil, cel mai mare si mai adevarat romancier din literatura actuala”, afirma Gide. „Sint un imbecil de geniu”, declara, in schimb, Simenon, adaugind: „Nu pot fi inteles nicicum. Nu am spirit critic si nici imaginatie”. Marturisirea ar putea explica, poate, cele 17 articole virulente scrise intre 1919 si 1922 despre „pericolul evreiesc” care ar ameninta lumea. Cit despre legendarele pipe ale lui Maigret, ele au un corespondent cit se poate de real: Simenon insusi avea o colectie impresionanta ce numara 300 de pipe. Simenon moare in 1989 la Lausanne, in Elvetia, la virsta de 86 de ani.