VIS cu Dan Puric la sala Rapsodia

„În acest spectacol fără fir roşu conducător sunt visele mele adunate de-a lungul timpului. Cu unele am călătorit în lume iar cu altele, pur şi simplu, m-am rugat. Vi le ofer pe toate dumneavoastră publicului spectator” (Dan Puric).

Piesa „Vis' ne iniţiază în limbajul trupului, al „cuvântului făcut gest”. Pentru spectatori, este foarte interesantă revelarea unui alt mod de atenţie, pe care interpretarea lui Dan Puric o prilejuieşte. Limbajul gestic este adesea dublat, ecranat, „sublimat” de limbajul discursiv dianoetic suprapus vederii. În viziunea lui Dan Puric, gestul devine cuvântător, mai mult decât un simplu accent indicator şi întăritor al sensului salvat, al realităţii „spiritualizate” în intelect. Limbajul gestic descoperă mai nemijlocit decât cel discursiv taina „Cuvântului făcut trup”. Gestul este un altfel de cuvânt care manifestă epifania persoanei, intenţia neacoperită, nesustrasă spontaneităţii, nesupusă reducţiei, nesistematizată, netranspusă în registrul „dialectic” al gândirii discursive. Curgerea logică desluşitoare a limbajului discursiv pierde, prin precizare, extraordinara diseminare, înmugurire a sensurilor din limbajul gestic.