CONVENŢIA Naţiunilor Unite cu privire la DREPTURILE COPILULUI sărbătoreşte anul acesta 20 de ani de la momentul în care a fost adoptată

La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite adopta Convenţia Drepturilor Copilului, document tradus în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă. În luna decembrie 2008, documentul fusese deja ratificat de 193 de state, inclusiv fiecare ţară membră a Naţiunilor Unite, cu excepţia SUA şi a Somaliei. Acest document va fi pentru statul român post-decembrist printre primele pe care le va ratifica în luna septembrie a anului 1990.

World Vision a dorit să afle ce cred copiii din ţările situate în regiunea Orientul Mijlociu şi Europa de Est despre acest document, despre drepturile lor şi în ce măsură aceste drepturi sunt cunoscute şi respectate. Copiii provin din ţări care încă se confruntă cu sărăcia, războiul şi dezastrele.

„Copiii nu pot face nimic dacă nu-şi cunosc drepturile...Nu vor avea un viitor şi vor deveni nişte adulţi trişti.”
Mariam, 13 ani, Liban

„La şcoală nu învăţăm şi nu vorbim despre drepturile noastre. Sunt mulţi copii care nici măcar nu au aflat că există aşa ceva. Pur şi simplu nu au nicio idee despre ce conţine Convenţia Drepturilor Copilului”.
Fjoralba Aleka, 14 ani, Albania

„Sunt copii care nu pot merge la şcoală pentru că au diferite probleme de sănătate. Este trist că nu ştiu să citească sau să numere”.
Sos, 14 ani, Armenia

„Cred că un copil trebuie să se comporte frumos şi atunci nimeni nu o să-l bată. Nu-i enervez niciodată pe părinţii sau pe profesorii mei şi de aceea ei nu mă bat niciodată. Profesorii îi bat câteodată pe alţi copii şi ştiu că nu este corect să facă asta, dar dacă iau atitudine, ştiu că o să mă bată şi pe mine.”
Mukhran, 12 ani, Georgia

„În timpul vacanţelor, strâng fier vechi şi-l vând în schimbul a 3 Euro/ zi, contribuind astfel la îmbunătăţirea venitului familiei mele. În timpul şcolii abia câştig 7 – 8 Euro/ lună, iar efortul acesta îl fac în detrimentul timpului pe care ar trebui să-l acord studiului.”
Ramadan, 15 ani, Kosovo

„Primul lucru la care mă gândesc este dreptul meu la viaţă şi la dezvoltarea mea într-un adult. Drepturile mele îmi permit acest lucru. Apoi, mă gândesc la prietenii mei şi la momentele în care ne strângem laolaltă pentru a juca fotbal. Este frumos că putem face asta oricând ne dorim.”
Luka, 12 ani, Bosnia şi Hertegovina

„Avem dreptul să ne exprimăm propriile opinii şi gânduri. Din păcate, sunt copii care nu ştiu nimic despre drepturile lor şi cărora nu le sunt respectate aceste drepturi. Nu numai că vedem copii care lucrează sau cerşesc pe stradă pentru a-şi întreţine familiile, sau fete care nu merg la şcoală pentru că părinţii lor le mărită de la o vârstă fragedă, dar, mai mult, există multe cazuri de abuz psihologic şi fizic în şcolile noastre.”
Klodiana, 14 ani, Albania

„Ştiu ce sunt drepturile copilului! Este atunci când ne jucăm şi când îi ajutăm pe alţi copii atunci când ne cer ajutorul, când mergem la şcoală şi avem suficienţi bani ca să luăm prânzul.”
Viktor, 7 ani, Serbia şi Muntenegru

„Am dreptul la educaţie, la îngrijire medicală, nimeni nu mă poate lovi, răni, nimeni nu-mi poate fura libertatea...Cea mai mare frică a mea este aceea că într-o zi casa noastră ar putea fi distrusă”.
Mohammad, 12 ani, Ierusalim – Fâşia Gaza


În următoarele două săptămâni vă vom prezenta câteva din gândurile şi opiniile copiilor din România.